Definindu-se drept un oras al recordurilor, emiratul arab isi cistiga cea mai mare parte din venituri din turism si atrage specialisti pe care ii plateste regeste. Orice excursie incepe la muzeul Dubaiului, unde sint recreate conditiile in care traiau locuitorii tinutului in urma cu 30-40 de ani, inainte de descoperirea petrolului si de explozia dezvoltarii emiratului.

Barcile traditionale (abra) mai servesc si acum drept taxiuri pe apa si strabat cu viteza, in toate directiile, asa-numitul Creek (piriu) care traverseaza orasul.

Cei care doresc sa faca o calatorie in timp insa si sa traiasca o experienta cit mai autentica a vietii beduinilor se pot aventura in desert, la una dintre taberele recreate special in acest scop. Un “safari in desert” incepe insa cu “un numar” absolut modern: raliul pe dune, cu masinile de teren.

O distractie care nu are, aparent, nimic spectaculos, ofera, in realitate, o doza cu totul originala de adrenalina. Condusul pe nisipul rosu al desertului este foarte dificil, pentru ca risti sa te infunzi in dunele inalte uneori chiar de zeci de metri.

Emiratezii imbracati in portul traditional al beduinilor sint maestri ai volanului si stiu sa derapeze pe dune si sa evite rasturnarea masinii exact atunci cind ai senzatia ca te vei da inevitabil peste cap.

Dupa emotiile safariului motorizat, treci la alt tip de transport, mult mai putin periculos: calaritul pe camile, unde risti eventual doar sa fii scuipat, daca enervezi animalul, care are astfel de deprinderi prea putin civilizate.

Ori daca nu esti atent, sa fii aruncat de pe cocoasa, intrucit camila, care sta asezata cind te urci in sa, se ridica intii pe picioarele din spate, iar apoi, brusc, si pe cele din fata, catapultindu-te pe spate daca nu te tii bine de minere.

Emiratezii te vor tenta si cu delicatesa locala - laptele de camila, care insa are un gust mult diferit de laptele cu care sintem noi obisnuiti. Usor sarat, el este, in general, prea putin pe placul europenilor.

Ajuns in tabara propriu-zisa de beduini, te asteapta numere de dresura de soimi, pe care localnicii o practicau pe vremuri ca mijloc de supravietuire, pentru a-si procura hrana, folosind pasarea la vinatoare.

Poti face un tur al taberei pentru a cerceta interiorul unui cort din paie, locuinta din desert a celor care s-au instalat pentru prima oara in aceste locuri - pentru a proba o abaya traditionala (vesmint care acopera corpul din cap pina in picioare) ori pentru a achizitiona obiecte de artizanat.

Nelipsita este cafeaua arabeasca, urmata apoi de mincaruri specifice - diferite tipuri de kebab, preparat pe loc, salate specifice locului si dulciuri. O data cu lasarea serii, in atmosfera celor „1001 de nopti” apare dansatoarea din buric, invesmintata in valuri transparente, care da o proba de virtuozitate pe muzica arabeasca traditionala.

Integral in Cotidianul