PSD a reusit joi sa-si impuna in Camera Deputatilor, cu 131 de voturi "pentru" si doar 63 "impotriva", motiunea simpla pe Agricultura, "Patru milioane lei subventie pentru fiecare hectar de teren arabil".
O data cu adoptarea ei, propunerile social-democratilor devin obligatorii pentru Ministerul Agriculturii, adica despagubirea in caz de calamitati naturale si a producatorilor agricoli care nu au incheiat contracte de asigurare, bani in plus pentru platile din 2007, cei ce detin si exploateaza suprafete de teren de pana la un hectar, subventionarea semintelor si a motorinei, inclusiv acordarea unui ajutor pentru irigatii.
Fara doar si poate, in conditiile saraciei endemice din zona rurala si ale unei subfinantari cronice a agriculturii, toate aceste tipuri de ajutoare sunt si vor mai fi mult timp de acum inainte necesare. Chiar si ministrul Remes vorbea, cu mult inainte de depunerea motiunii, despre un proiect de sprijinire a fermierilor prin acordarea unor credite garantate de Ministerul Agriculturii.
Cu alte cuvinte, PSD nici nu a "inventat roata" si nici nu a facut, in extremis, un gest de salvare a taranimii saracite in ultimii doi ani de Coalitia aflata la Putere. PSD doar si-a dovedit, inca o data, ipocrizia cu care a tratat mereu problema taranimii.
Tot timpul in care a guvernat Romania, PSD (PDSR) a folosit din plin populatia de la sate numai ca o masa de manevra in scopuri electorale, lasand-o in realitate sa graviteze in jurul polului saraciei.
In timp ce in comunicatele oficiale reprezentantii sai de la Agricultura vorbeau despre subventii de mii si mii de miliarde de lei si de importante fonduri europene pentru dezvoltare rurala, atitudinea la vedere a pesedistilor fata de taranime a fost marcata in permanenta de masuri abuzive.
Sa ne amintim ca prin 2001, prin vocea lui Octav Cozmanca, PSD i-a anuntat sec pe agricultori ca in cazul in care nici dupa aplicarea unei amenzi nu se schimba situatia proprietarilor care nu-si cultiva terenurile agricole li se poate ridica dreptul de folosinta. Amenintarea nu a facut altceva decat sa denote reflexul unei mentalitati postcolectiviste (postcomuniste).
Pana si stilul in care fost pusa in circulatie - la plesneala - a fost o dovada ca aceasta formulare a venit dintr-o constiinta care asuma doar pe jumatate responsabilitatea statului in ceea ce priveste terenurile agricole lasate nelucrate.
Cu aceeasi totala nepasare i-a tratat PSD pe locuitorii din mediul rural si cand a organizat penibilele "ambuscade" cu caini si "mascati" pentru a eradica structurile de blatisti. Din pacate (pentru cei care au trebuit sa-i suporte atatia ani la guvernare), pesedistii nu au inteles nici un moment relatia dintre cauza si efect.
Blatistii sunt acei tarani fortati de socialism sa munceasca la oras. Sigur, ei insala statul atat timp cat merg fara bilet. Dar statul, reprezentat pe atunci de guvernul PSD, nu a facut nimic pentru ei, in sensul ca nu a reusit sa faca viabila alternativa agriculturii.
Cu masuri iluzorii i-a tratat partidul domnului Geoana pe tarani si in cazul sprijinului acordat sub forma milionului pentru un hectar. Lasand la o parte faptul ca ajutorul a fost nesemnificativ, dar suna bine intr-un bilant al Puterii, PSD nu a facut altceva decat sa deschida poarta unor abuzuri foarte mari.
si asta pentru ca acordarea amaratului de milion a fost conditionata de o serie de criterii pe care le-a lasat la mana primarilor, transformandu-i intr-un fel de presedinti de CAP, cu un ultim cuvant de spus in privinta densitatii optime, a calitatii semintei sau a materialului saditor.
Discursul economic al PSD incepe sa tradeze, din nou, obsesia membrilor sai de a-si rezerva inca de pe acum voturile taranilor. Tot acest interes pentru asa-zisii fermieri este de conjunctura. Dupa cum s-a vazut, istoria grijii fostului partid de guvernamant pentru locuitorii satelor este, din pacate, scurta.
De fapt, bunastarea lor nu-l intereseaza, demonstrandu-se ca electoratul din mediul rural reprezinta pentru PSD doar un lest de care se foloseste numai cand are nevoie.
