Uniunea Europeana stabileste o concurenta loiala in privinta regulilor de taxare pentru grupuri de companii din diferite state membre.
Prin Directiva 90/435, revizuita de catre oficialii europeni in 2003, prevede eliminarea dublei impozitari a profitului distribuit din dividende printr-o subsidiara dintr-un stat membru la o companie mama dintr-altul.
In Uniunea Europeana (UE), politica fiscala este compusa din doua componente: impozitare directa, care ramane singura responsabilitate a Statelor Membre si impozitarea indirecta, care afecteaza miscarea libera a bunurilor si libertatea de a furniza servicii.
In ceea ce priveste taxarea directa, Statele Membre si-au luat masuri de prevenire a dublei impozitari.
Politica fiscala se ocupa de existenta competivitatii intre Statele Membre pe piata interna si ca aceasta nu este modificata de diferentele de ritm si sisitem ale impozitarii indirecte.
Masurile au fost adoptate pentru a preveni efectele adverse ale competitivitatii fiscale in cazul in care companiile transfera bani in statele Uniunii Europene.
Subsidiara = capital de minim 15%.
Astfel, Directiva Comunitatii Economice Europene (CEE) 90/435 este aplicabila in fiecare stat membru pentru distribuirea profiturilor de la sediile centrale situate intr-un stat membru catre subsidiarele acestora aflate pe teritorul altui stat, precum si distribuirea profiturilor de la subsidiare catre companiile mama.
Documentul nu preintampina eventuale incercari de frauda si abuz, potrivit datelor Comisiei Europene.
Directiva 90/435 defineste "compania unui stat membru" orice companie care indeplineste urmatoarele conditii:
- conform Anexei Directivei 2003/123 se incadreaza in urmatoarele exemple: fond mutual, institutie financiara nonbancara, fonduri si banci de economii sau asociatii cu activitate comerciala;
- conform legislatiei impozitelor a unui Stat Membru, este considerat a fi rezident in acel Stat pentru scopul de impozitare iar, in termenii unei intelegeri privind dubla impozitare convenite cu un al treilea Stat Membru, nu va fi considerat rezident in scopul impozitarii in afara Comunitatii Europene;
- in plus, este "tinta" pentru impozitul corporativ, fara a avea posibilitatea unei optiuni sau de a fi scutita.
Termenul "sediu central" inseamna, in acceptiunea documentului mai sus mentionat, o locatie fixa de afaceri situata intr-un Stat Membru in care:
- afacerea unei companii dintr-un alt Stat Membru este integral sau partial desfasurata;
- profiturile constituie subiectul impozitelor in statele membre in care este situat, in virtutea unui tratat bilateral de impozit, sau in absenta acestuia se aplica legile tarii respective.
Statutul de "companie mama" este atribuit cel putin unei companii dintr-un Stat Membru care detinea minim 20% din capitalul unei companii din alt Stat indeplinind aceleasi conditii.
Acelasi statut este de asemenea atribuit, sub aceleasi conditii, unei companii dintr-un Stat Membru care detinea cel putin 20% din capitalul unei companii din acelasi Stat, detinut in intregime sau partial de un "sediu central" al fostei companii situate in alt Stat Membru.
De la inceputul acestui an volumul capitalului minim detinut a scazut la 15 procente, iar din 1 ianuarie 2009 acesta va scadea la 10 procente. Statele Membre pot sa inlocuiasca criteriul detineri de capital prin dreptul de vot.
Totodata, Statele Membre pot sa nu aplice Directiva 90/435 pentru acele companii ale lor care nu detin capitaluri care sa le permita sa devina companii mama.
Reguli de impozitare
Pana la data intrarii in vigoare a unui sistem comun de impozitare a companiilor Statele Membre trebuie sa respecte mai multe reguli.
Acolo unde compania mama sau sediul ei central, prin dreptul asocierii companiei mama cu subsidiara ei, primeste profitul distribuit, Statul companiei mama si Statul sediului ei central trebuie (excluzand situatia in care o subsidiara este lichidata) sa nu mai impoziteze astfel profiturile.
De asemenea, nu mai are dreptul sa taxeze profiturile in timpul autorizarii companiei mama si sediului central sa deduca din totalul de taxe acea fractiune a impozitului corporativ aplicat acelor profituri si platit de subsidiara si orice sucursala (subiectul conditiilor de mai sus referitor la definirea si detinerea procentajului minim).
Directiva prevede de asemenea ca taxa sa fie compensata de compania mama pentru a fi determinata in asa fel incat (inclusiv impozitul platit de sucursalele subsidiarelor) sa elimine in totalitate dubla impozitare.
In acest fel, chiar si fara un sistem comun de dubla taxare, Directiva include in impozit deducerea tuturor taxelor platite de subsidiarele, din State Membre diferite, din profitul companiilor mama.
Statele Membre pastreaza optiunea ca orice cheltuieli cu privire la detinerea de capital si orice pierderi rezultand din distribuirea profiturilor subsidiarelor sa nu poata fi deduse din profiturile impozitate companiilor mama, potrivit informatiilor Comisiei Europene.
In domeniul taxarii companiilor, Uniunea Europeana are doua scopuri: prevenirea competivitatii fiscale daunatoare dintre statele membre si sprijinirea principiului miscarii libere de capital. Statele membre sunt limitate de un cod de conduita de prevenire prin intreruperea taxelor care deformeaza pe nedrept deciziile investitionale.
Un articol de Emiliana Stefania Dovan
