Ticu Dumitrescu: Am avut in acest sens un exemplu: cazul lui Ion Iliescu.Pentru un om ca mine, Ion Iliescu a avut o contributie directa, ca nomenclaturist de varf al PCR, la crimele si faradelegile din perioada comunista si, ca si cum asta n-ar fi fost de-ajuns, a indraznit dupa decembrie ‘89, sfidand totul, sa incite la ura si lupta de clasa si la razbunare, organizand la

luminazilei faradelegile si crimele abominabile savarsite in timpul mineriadelor, fapte care au ingrozit lumea.

Iata insa ca tovul Ion Iliescu a primit din partea Colegiului, prin vot majoritar, verdictul incredibil ca n-a facut politie politica. si n-a fost singurul caz! Or, daca nici Ion Iliescu n-a facut politie politica, atunci de ce sa-l deconspiram pe nu stiu ce securist care a executat sarcinile si dispozitiile partidului (inclusiv al nomenclaturistului PCR Iliescu)?

Este drept ca dosarele tovului au disparut din 23 decembrie 1989, deci ca nu s-a putut intocmi un probatoriu, dar faptele acestuia sunt de notorietate nemaiintalnita.

Revenind la diferentele de mentalitate dintre membrii Colegiului, tin sa subliniez faptul ca unii dintre ei il apreciaza, spre exemplu, pe Ion Iliescu la modul superlativ, spre deosebire de altii care au cu totul alta parere.

In rest, pentru plevusca, cum spun eu, in Colegiu, lucrurile si votul merg, in general, spre unanimitate.In fine, daca am privi in oglinda activitatea Colegiului din acest an, sa zicem cu a anului 2005, poate ar trebui ca lucrurile sa ne bucure. Pentru ca sedintele Colegiului s-au tinut regulat, cu doua-trei exceptii si cu o ordine de zi bogata.

Nu se poate gasi o solutie mai buna pentru ca lucrurile sa mearga si mai bine?

— Am spus-o de mai multe ori: solutia germana. Adica un directorat din doua persoane, care nu fac decat sa contrasemneze deciziile Departamentului Investigatii. Fara contestatii si alte amanari si discutii cu nuante politice.

Din pacate, ceea ce este ireparabil - si pentru asta Iliescu si securistii lui merita toate felicitarile - este faptul ca in Arhivele Securitatii s-a "lucrat" masiv, o mare parte din dosarele unor personaje au disparut fara urma. La altele avem doar copertele sau cateva zeci de file, fara sa se poata constitui probatoriul cerut de lege.

Revoltator pentru mine mai este si faptul ca intalnesc evidente clare ale unor indivizi bine plasati in societatea romaneasca si altii cu rol moralizator, din care reiese ca au fost agenti informatori ai Securitatii sau ca dosarele de retea le-au fost arse si, neavand documentele cerute de lege spre a intocmi probatoriul, nu-i poti nici macar denunta opiniei publice.

Chiar nu exista nici o posibilitate?

— Exista una singura care sa conduca la modificarea in acest sens a L. 187: "vointa politica". Dar cum sa speri la acest lucru cand din amendamentele depuse de Guvern, discutate in Parlament pana acum, transpare ideea ca s-ar putea ca unele prevederi ale legii sa devina si mai contrare solicitarilor cunoasterii in intregime a adevarului.

Sunt voci care vorbesc de inutilitatea CNSAS. Nu cumva sunt justificate?

— In nici un caz nu se mai poate pune astfel problema! Ramanand chiar si in conditiile actuale, CNSAS este o institutie necesara si obligatorie a democratiei si a statului de drept. Sunt state care si acum demareaza asemenea activitati.

Ramane ca noi, Colegiul, sa ne zbatem mai mult, spre a crea conditii normale de lucru, prin achizitionarea unui sediu corespunzator, care sa asigure spatiile adecvate unei activitati nu numai aride, dar si cu mediu nociv (pentru cei care lucreaza cu dosare arhivate de zeci de ani), lucru pe care, ca cercetator, l-am simtit si eu pe propria-mi piele.

Concret, ce ramane de intreprins?

— Guvernul Tariceanu a alocat o suma corespunzatoare pentru achizitionarea sediului. Ramane sa staruim in a-l ruga pe primul-ministru ca, peste toate greutatile pe care le are, sa dispuna rezolvarea urgenta a acestei probleme stringente. Numai astfel putem sa le asiguram salariatilor din CNSAS conditii normale de lucru si sa asteptam un randament mult mai intens.

In acest context se asteapta de la directorul general al CNSAS, revenit din concediul natal, sa reorganizeze cat mai urgent activitatea unor servicii, directii etc.