Parca s-a mai racorit, nu? Primii treziti din insolatie, parca anume pentru a nu lasa pauze mari in manifestarea abundenta a caraghiosului si prostiei pe scena noastra politica, au fost dnii Chiuariu si Geoana. Un cuplu de vis pentru orice impatimit de Caragiale!
Primul a trebuit sa gesticuleze, pentru ca raportul CE il privea direct. In plus, jurnalistii au pus mina pe o scrisorica. Stie ‘mnealui.
Al doilea pare ca a tisnit in fata microfoanelor doar asa, pentru ca nu-i da pace un fel de dinamism interior, pe cit de gol de sens, pe atit de implacabil, caci dl Geoana este de mult o masinarie niciodata in pana de combustibil de produs ridicol zi de zi, ceas de ceas si, stiti deja vorba, in proportie de masa.
Sa asisti la o conferinta de presa in care dl Geoana vorbeste despre dl Chiuariu trebuie ca este o experienta mare. Iar daca dl Geoana, din sofisticate pricini politicesti pe care numai domnia sa le bungheste, decide ca nu trebuie sa se comporte ca un lider al opozitiei cu un ministru care a facut-o lata, ci ca un parinte sfatos, spectacolul e garantat.
Festival, nu alta! Incercarea dlui Geoana de a fi patern cu imberbul ministru al Justitiei, invatindu-l cum e cu lobby-ul - ca dl Geoana chiar stie, o pot confirma personal -, trebuie vazuta in doua dimensiuni.
Una, evidenta, la nivelul aparentelor. Avem doi oameni, totusi diferiti, adusi la un jalnic numitor comun de presiunea penibilului pe care il produc spusele lor. Dl Chiuariu se bilbiie in jurul scrisorii prin care cerea Comisiei sa elimine aprecierile pozitive la adresa DNA din raport: ba ca nu e adevarat, ba ca nu stie, ba ca stie si e de acord, dar nu e adevarat.
Dl Geoana, notoriu pentru relatia sa incordata cu limba romana, comite imprudenta de a se adresa presei in zile de canicula. Iata fraza cu care a atacat afacerea scrisorii dlui Chiuariu: “Am inteles ca a avut o chestiune olografa”. Nu dau curs tentatiei de a diseca acest produs geoanic. Trec, frustrat ca nu am loc sa dezvolt, la a doua dimensiune a povestii.
Cea ascunsa, dar nu mai putin cunoscuta de toata lumea. In mod normal, un ministru precum dl Chiuariu, dupa cite a facut in doar trei luni de mandat, ar fi trebuit sa fie bubuit zilnic de opozitie, iar dl Tariceanu ar fi inteles, astfel, ce piatra de moara e ministrul Justitiei de gitul executivului sau. Dar, nu.
Liderul opozitiei alege acest mod de a vorbi despre catastrofalul domn Chiuariu: ministrul Justitiei e la inceput, face greseli “de incepator”, zice rutinatul domn Geoana. Si apoi, pret de un minutel, explica domnia sa cum e cu lobby-ul la Bruxelles.
Dupa tirgul de la TVR, CNA si Radio, dupa circul motiunilor - si simple, si de cenzura, noroc ca avem doar doua feluri, ca, daca mai erau vreo doua, va imaginati ce se mai scremea inteligenta politica autohtona -, PNL si PSD chiar nu vad cit de jos au cazut, de git unul cu celalalt. Moralmente vorbind. Caci, in sondaje, drama nu e la PNL.
Partidul National Liberal are vocatia unui partid de 8-10%. Mereu a fost acolo, acolo va ramine. Dupa opinia mea, ratind ocazia unui proiect comun cu PD, PNL a ratat ocazia de a deveni un partid de clasa superioara. Asa, va ramine un partid care va face mereu pragul, fara probleme, dar atit. La PSD, insa, situatia e grava.
Daca miine sint alegeri, partidul pierde doua treimi din fotoliile parlamentare. Cum de a pierdut acest partid 75% din propria cota dupa trei ani de opozitie e o alta poveste. Mai simpla decit ar crede unii.
In orice caz, recenta poveste a scrisorii Ministerului Justitiei confirma, intr-un fel, o anumita scoala de gindire darwinista: primele creiere care se trezesc la viata sint cele mai simple.
