intrebare pentru cititorii mei din Bucuresti: ati accepta ca in locul dlui Videanu la primaria Capitalei sa vina Alin Carenui? E o intrebare simpla la care cer un raspuns scurt, “da” sau “nu” - orice altceva este echivalent cu “nu”. In aceasta ultima categorie ar intra probabil tot felul de intrebari despre candidatul propus.

Imi pare rau, dar nu pot sa dau detalii despre dl Carenui, pentru simplul motiv ca nu-i, nu exista. L-am inventat pentru scopul acestui mic sondaj imaginar.

Ei bine, daca un astfel de sondaj s-ar face in realitate, s-ar obtine cu siguranta un rezultat oarecum curios: numarul celor care ar accepta inlocuirea dlui Videanu cu un candidat anonim este semnificativ mai mic decat numarul celor care ar accepta in principiu faptul ca dl Videanu trebuie schimbat.

Multi ar dori ca demnitarul sa-si paraseasca postul; cu mult mai putini ar accepta sa fie inlocuit de un necunoscut.

De ce sunt asa sigur? Din acelasi motiv pentru care ma grabesc sa spun ca nu e vorba aici de anecdotica si legendara “problema de mentalitate” romaneasca, explicatia cu care de obicei se expediaza, facil si superficial, orice problema din sistem. Nu e o chestiune ce tine de psihologia sau educatia alegatorului roman. E o chestiune care tine de psihologia umana in general.

Nu ne vom grabi niciodata sa iesim dintr-o situatie proasta, decat daca avem macar un indiciu sau o incredintare oricat de marunta ca nu vom ajunge intr-una care e si mai proasta. Nu vom inlocui un demnitar prost cu un candidat necunoscut, pentru simplu motiv ca s-ar putea dovedi si mai prost decat demnitarul inlocuit.

Iar aici sta si obstacolul in care s-ar impiedica fara scapare tentativa de reforma electorala prin deschiderea listelor de partid.

--------------------------------------------------------------------------------

Sistemul actual de alegere a parlamentarilor se numeste proportional pe liste de partid inchise: votam lista unui partid, numarul de mandate al fiecarui partid e proportional cu cel de voturi, candidatii intra in Parlament in ordinea in care au fost pusi pe liste de catre sefii de partid.

Deschiderea listei da posibilitatea alegatorului sa voteze si un nume de pe lista partidului, iar pe baza acestor preferinte, nu a deciziei partidului, se stabileste ordinea in care candidatii pot obtine mandate. In rest sistemul e la fel.

Argumentul cu care este sprijinita reforma aceasta este ca reprezinta solutia perfecta pentru ca se pastreaza caracterul proportional, care e “corect”; dar are in acelasi timp si avantajele “votului uninominal” pentru ca rezolva problema electoratului, pentru ca ii da putere in selectia candidatilor in dauna ierarhiei de partid.

Se reformeaza astfel partidele si se creeaza o legatura mai puternica intre alegatori si alesii lor samd.

E o utopie.

Cineva a descris odata foarte bine cum se poate recunoaste asa ceva. Slabiciunea tuturor utopiilor este ca presupun in prealabil ca problema cea mai mare este rezolvata, si explica apoi in detaliu cum se vor rezolva cele marunte.

Se explica in detaliu cum se vor reforma partidele si clasa politica actuala, cum vor fi promovati oamenii buni si cum se vor alege parlamente reprezentative imediat ce deschiderea listelor va declansa o autentica competitie interna in partide. Nu se explica deloc de ce deschiderea listelor ar declansa o autentica competitie interna in partide.

Se presupune in prealabil ca liderii si ierarhiile actuale ale formatiunilor politice vor colabora benevolent la o reforma care practic ii vizeaza, si se explica apoi in detaliu cum se vor alege in felul asta candidati competenti si programe concrete.

Sistemul pe liste de partid deschise ofera posibilitatea electoratului sa arbitreze competitia din interiorul partidelor. Dar, pana sa se ajunga acolo, competitia aceea trebuie permisa si organizata chiar de catre partide. Electoratul unei formatiuni poate sa propulseze un candidat bun pe un loc eligibil.

Dar ca sa faca asta trebuie in prealabil ca liderii de partid sa-l puna pe candidatul cu pricina pe liste. Mai mult, trebuie sa-i permita si sa-i puna la dispozitie resursele ca sa-i concureze cinstit si efectiv pe candidatii “oficiali”, abonatii actuali ai locurilor eligibile.

Or, acesti candidati reprezinta chiar liderii de partid sau oamenii lor! Ce motiv imaginabil i-ar putea face pe liderii politici actuali sa accepte de bunavoie organizarea de competitii interne autentice, competitii din care sa riste ei insisi sa iasa infranti? Onestitatea lor debordanta? Moralitatea lor stricta?

In realitate, partidele vor anula extrem de simplu efectul deschiderii listelor, folosindu-se exact de mecanismul psihologic descris in debutul articolului. Asa cum se intampla si acum, in fiecare circumscriptie va exista o “echipa” pentru locurile eligibile, candidatii preferati de conducerea de partid. Acestia vor fi promovati in campanie, la mitinguri, in afise, in presa samd.

Doar acestia. Restul listei va fi formata din anonimi carora nu li se va permite, si cu atat mai putin facilita, orice fel de campanie. Candidati de umplutura care nu-s, nu exista din punctul de vedere al alegatorilor.

Prin urmare, sansele sa fie preferati la vot in locul celor doriti de partid vor fi minime; iar situatia in care un astfel de candidat chiar i-ar lua locul unuia “oficial” va fi una exceptionala, si, in consecinta, fara vreun fel de impact la nivel de sistem. (Ca paranteza.

si acest rationament, la fel ca multe altele legate de chestiunea votului uninominal, are exemple cat se poate de clare si de concrete in politica romaneasca de pana acum; pentru cine poate si doreste sa le vada.)

In acest caz, nici macar nu are sens sa aplic cele patru criterii pentru reformarea sistemului de vot enumerate de Mih in primul articol. Deschiderea listelor de partid nu reprezinta de fapt o reformare a sistemului actual de vot, altfel decat pe termen lung si intr-o buna masura iluzoriu.

Printr-o tactica banala si cu putin teatru suplimentar in campania electorala partidele vor functiona exact ca si pana acum, candidatii prestabiliti vor fi alesi exact cum sunt acum, clasa politica va fi exact cea de acum, sistemul politic in general va ramane exact acelasi. Cu toate problemele lui.

--------------------------------------------------------------------------------

Doua observatii de final. Prima, mutatis mutandis acelasi argument al ideii utopice se aplica oricarei alte tentative de reforma care va pastra listele de partid. A doua, deschiderea listelor de partid va avea un efect imediat, acela de a face mai dificila formarea de aliante electorale, mai ales cele impotriva naturii si intre parteneri foarte diferiti la capitolul scor electoral.

Cu toata promovarea in echipa, daca electoratul partidelor are posibilitatea sa ordoneze preferential lista atunci alegatorii partidului majoritar ar putea sa ignore sau chiar sa respinga candidatii aliatilor minoritari.

Comenteaza pe blogul lui Doc