Statul e unic si irefutabil, medicina e alternativa si complementara
(de Doc)

de Doc     Inventarul stricaciunilor politice
Luni, 9 iulie 2007, 0:00



“Stat-politienesc” imi pare o expresie foarte nepotrivita. Nu pentru ca e excesiva; din contra, pentru ca are caracterul unui pleonasm. Indiferent ce forma ar lua si cum l-am privi unul sau altul, de departe cea mai potrivita reprezentare a unui stat este cea a unui politist. Unul pe care anarhistii l-ar impusca, probabil; iar libertarienii l-ar scoate usurel la pensie.

Liberalii l-ar dori modest, oarecum nauc si, altfel decat in mod exceptional, absent. In partea cealalta se afla cei care detin intr-o masura mai mica sau mai mare convingerea intima ca daca politia nu le rezolva problemele atunci nimeni nu e capabil s-o faca.

In directia respectiva politistul numit stat devine din ce in ce mai calificat, capata competente sublime pe care nimeni nu i le-ar fi banuit, si intra intr-o multime de roluri noi: confesor, sora, consilier economic, profesor, amant, paznic al moravurilor, agent imobiliar, agent de turism si soacra.

Si mai e un motiv pentru care reprezentarea de mai sus este cea mai nimerita: aproape toate bancurile cu politisti se pot aplica la fel de bine statului. Era un gag sau o gluma (sau sa fi fost oare chiar o anecdota?) cu politistul care intervine in forta ca sa opreasca un jaf in plina desfasurare, doar ca sa-si dea seama, mult prea tarziu, ca se afla pe un platou de filmare.

E o chestie care statelor li se intampla permanent: sa se bage, in forta dar fara nici un sens, intr-o situatie pe care n-o inteleg si unde n-au ce cauta. Sa considere, cum spune vorba populara, ca tot ce zboara se mananca. Chestie pe care uneori statul simte nevoia s-o legifereze.


Spre exemplu, statul nostru tocmai a legiferat medicina complementara/alternativa. La fel de bine putea sa reglementeze vanatoarea de inorogi. Primul lucru care se poate spune cu siguranta despre medicina alternativa sau complementara este ca nu exista. Expresia e o contradictie de termeni. Conform dictionarului, medicina este stiinta care se ocupa cu restabilirea si mentinerea sanatatii.

Orice demers stiintific pentru sanatate reprezinta medicina; orice demers nestiintific nu reprezinta medicina, nici alternativa nici de alt fel. Nu putem folosi termenul “alternativ” doar pentru ca doua lucruri diferite isi propun aceasi finalitate, altfel orice zugrav - o meserie foarte utila si onorabila de altfel - se va recomanda “pictor alternativ”.

Ocupatiile diferite nu devin complementare doar pentru ca se uita la aceleasi obiecte si lucreaza cu aceeasi termeni. Ma indoiesc ca sefii misiunilor spatiale, dupa ce obtin de la astro-fizicienii date despre orbite si viteze relative, chiar au nevoie sa mearga la astrologi sa si le completeze cu cele despre zodii si alinierea planetelor.

Iar tendinta instaurata inca din titlu nu se schimba in text. A parcurs tot traseul legislativ, a fost motivata de initiatori, primit aviz pozitiv de la guvern, a trecut prin comisii, a fost vazuta si chiar avizata de medici, a trecut prin plen si, lucru infricosator, nimeni n-a spus, nimeni n-a dat macar impresia ca-si da seama de un lucru altfel evident: legea e un monument de absurditate.


Statul, ca orice politist model, are idei foarte putine si in general fixe. Principiul de baza al acestui tip de legiferare este ca daca un lucru exista atunci trebuie reglementat. “Exista” inclusiv in sensul de se vorbeste despre el, va rog, aveti grija cui spuneti povestile cu inorogi ca s-ar putea s-avem surprize. Reglementarea e simpla:

1. Se defineste domeniul:

Art. 3. - (1) Domeniul medicinei complementare/alternative cuprinde practici si terapii naturiste, biologice, de nutritie, terapii manuale, bioelectromagnetice si energetice.

Terapiile manuale pentru picioarele de lemn intra? Pai, de ce nu!

(2) Principalele domenii de practica ale mdicinei complementare/alternative recunoscute pe plan mondial sunt prezentate in anexa care face parte integranta din prezenta lege. Alte domenii de practica in medicina complementara/alternativa pot fi stabilite prin ordin al ministrului sanatatii publice.

Pentru fiecare din aceste domenii se vor crea de catre asociatiile din fiecare domeniu, in cazul in care nu exista deja, standarde ocupationale care se revizuiesc periodic si se aproba conform reglementarilor legale in vigoare.


Super, sa moara de ciuda toata lumea medicinii, cu studiile si banii si eforturile si esecurile lor! Ce fraieri! Practicile medicale se pot stabili direct prin ordin ministerial, fara bataie de cap!

2. Se stabilesc conditii si organe de autorizare, controlare si regulare pentru domeniu

Art. 4. - (1) Activitatile si practicile de medicina complementara/alternativa pot fi exercitate de urmatoarele categorii profesionale, in conditiile prevazute de lege:

a) medici , medici dentisti si farmacisti;
b) psihologi;
c) absolventi ai altor institutii de invatamant superior.
(2) Pentru a deveni practicieni de medicina complementara/alternativa, persoanele prevazute la alin. (1) sunt obligate sa posede autorizatia de libera practica eliberata conform legii de catre Ministerul Sanatatii Publice cu avizul Centrului National de Perfectionare in Domeniul Sanitar.


Nu inteleg de ce e nevoie sa faci facultate ca sa practici medicina alternativa; nu inteleg de ce orice fel de facultate e buna. Inginerilor de rezistenta materialelor li se permite sa prescrie Ginkgo Biloba si sa faca masaj. Practicarea terapiei prin rugaciune este interzisa unei babe care n-a facut decat liceul.

Art. 6. - (1) In vederea exercitarii medicinei complementare/alternative, practicianul de medicina complementara/alternativa adera la Ordinul Practicienilor de Medicina Complementara/Alternativa.

Unde-i Ordin, cu placere. Iar textul legii continua cu tot felul de restrictii si de impuneri si de conditii, la fel de stricte si precise pe cat de variat si imprecis e domeniul carora li se aplica.

3. Se restrictioneaza accesul oamenilor

Art. 16. -Toate persoanele au acces liber la tratamente si practici de medicina complementara/alternativa, reglementate conform legii.

Frumos spus, “acces liber la practica reglementata”. Din ciclul, “esti liber sa circuli oriunde iti dau eu voie”.


Apoi cititi si voi ce ghiveci reprezinta lista practicilor recunoscute direct din textul legii! Un ghiveci care e inevitabil tinand cont de circumstante, de vreme ce practicile cu pricina vin din surse atat de diferite, de la vechi religii orientale la mofturi occidentale relativ recente.

E acolo terapia prin dans, va imaginati replica “Hey, Doc, let’s dance!” sau “Saru-mana mamaie, ce va mai face tensiunea? Va simtiti in stare pentru o rumba scurta? Sau continuam cu valsul?” Ba exista si o “terapie prin umor”, uite ca n-am stiut eu atunci cand glumeam cu dentistul ca totul era parte a unei terapii; si ma intreb cu imensa ingrijorare cum

anume se poate elibera autorizatie pentru asa ceva? O comisie de umoristi la Ministerul Sanatatii? Facem un sou mediatico-medical? Nu radeti, ca suntem in plin absurd. Nu radeti, ca legea imi interzice sa practic terapia prin umor fara sa am intai autorizatia Ordinului, si risc sa fac puscarie.



--------------------------------------------------------------------------------


Pe scurt,

Ca om mai degraba sceptic, dar in primul rand ca unul care intelege ce inseamna si ce nu inseamna o stiinta, consider ca legea asta reprezinta aberatie iresponsabila, pentru ca sterge granita foarte clara si foarte importanta care exista intre medicina si o intreaga gama de practici, mai mult sau mai putin onorabile si folositoare, dar fara exceptie pseudo-stiintifice.

Nu stiu cine isi va asuma responsabilitatea in clipa in care un bolnav nu va mai merge la medic ca sa obtina medicamente, ci va merge in loc la “medicul complementar” ca sa capete niste ierburi.

Va merge acolo pentru ca o patalama data de un functionar fara raspundere si competenta, conform unei legi date de un stat fara minte, ii permit medicului “alternativ” sa se prezinte la fel ca un medic “continuu”.

Ma intreb cine ii va explica bolnavului ca, daca ierburile respective ar fi avut intr-adevar un efect cercetat si certificat stiintific, atunci ar fi devenit medicamente.

Apoi, ca liberal sunt scandalizat de o noua interventie a statului intr-un domeniu unde efectiv n-are ce sa caute. Nu inteleg de ce daca as vrea sa fac yoga, yoghinul trebuie autorizat; daca as vrea sa cumpar ceaiuri, ceaiul trebuie autorizat; daca as vrea sa fac aromaterapie, aromele trebuie autorizate.

Nu, mint - stiu de ce; din acelasi motiv care face ca cele doua puncte de vedere ale mele sa nu fie contradictorii, ci alternative sau chiar complementare: toate astea trebuie autorizate pentru ca statul e cel care le-a categorisit in prealabil drept “medicina”.

Cat timp exista un domeniu stiintific si reglementat oficial intr-o parte si un domeniu nestiintific, nereglementat si liber in cealalta, lucrurile erau foarte simple. La medic aveai (teoretic) un fel de garantie oferita de stat plus predictibilitatea oferita de stiinta; in schimb la “terapii alternative” apelai fara restrictii, complet pe raspunderea ta si pe baza de incredere.

In clipa in care statul a sters granita asta a reusit din putul prostiei sa faca un rau ambelor tabere. Scepticii vad cum stiinta medicala se insoteste si se “completeaza” cu ne-stiinta (arta, daca vreti) medicala; iar cei care au incredere in astfel de remedii vor vedea cum reglementarea le va face din ce in ce mai inaccesibile si mai scumpe.

Dar statul e perfect convins de justetea pozitiei sale, si se simte multumit ca un om care si-a facut pe deplin datoria.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


929 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by