Este vorba despre un drum caruia ii zice DN (Drum National) 66A, dar caruia puteau sa ii spuna foarte bine chiar DN 666, la ce efecte va avea construirea lui asupra Parcului National Retezat.
Adica defrisari, distrugerea habitatelor unor specii, incalcarea unor legi si, in general, ciuntirea uneia dintre ultimele paduri de pe glob in care mirlanul contemporan nu si-a urcat gipul si vila. Sa scuipam de trei ori in sin, sa zicem bogdaproste ca nu trece si vreun riu mai mare pe acolo (sa vrea Basescu sa-l faca navigabil pentru vreo Biruinta) si sa purcedem la drum.
Se fac sapte ani de la semnarea certificatului de deces al Retezatului
Ca sa nu ne facem iluzii, trebuie sa spunem de la bun inceput ca acum asistam la unul dintre parastasele Parcului National Retezat. De ingropat, Basescu s-a apucat prin ’99, cind (ca ministru al Transporturilor ce era atunci) a decis ca un drum forestier care leaga Valea Jiului de Baile Herculane sa devina DN. Pe hirtie, printr-o hotarire de guvern.
Printre pretextele de care avea nevoie Basescu pentru ca un drum de pietris din Retezat sa se transforme in banda de asfalt au fost viiturile din ’99. Care, in opinia lui Basescu, impiedicau animalele din Retezat (unde sint Parcurile Nationale Retezat si Domogled) sa mai iasa la promenada pe strasse sau chiar sa conduca bete dupa cite un chef monstru cu ursul luminii din padure.
Pe HG-ul invocat au semnat, deci, Basescu, Remes (Finante), Romica Tomescu (Mediu) si ghiulangiul cu unghiuta Radu Vasile (premier).
A, printre altele, cica mai erau niste motive ca DN 66A sa existe: locuitorii din Valea Jiului nu aveau un drum direct catre Baile Herculane (catre baile de singe de la mineriadele bucurestene se vede ca au avut drumuri, ba unele inlesnite chiar de Basescu).
Haideti, domnu’ presedinte, e un motiv de toata jena: pai, mai degraba aveau nevoie sa mearga la Herculane aia care s-au ales cu reumatism de la bitele minerilor, nu aia care au minuit bitele.
Base nu a vazut padurea din cauza uscaturilor legislative
La ingroparea de vii a Retezatului si Domogledului au contribuit si legile din ’99. Mai exact, lipsa lor. Ne referim la faptul ca, pe atunci, nu exista nici legea ariilor protejate, deci nici obligativitatea ca un constructor de drumuri sa presteze studii de impact asupra mediului pentru o astfel de lucrare cum e DN 66A. Nu.
A fost, asadar, suficienta o autorizatie de construire acordata de Primaria Uricani, o localitate din zona. Asadar, cu certificatul de deces semnat de un primar de tara, Base a impins parcurile din Retezat spre groapa. Pina in 2002, ultimul drum a fost parcurs pe primul lui tronson, pina la iesirea din judetul Hunedoara.
De lucrare s-a ocupat, ca beneficiar, DRDP (Directia Regionala de Drumuri si Poduri) Timisoara, iar constructorul a fost CCCF (o companie foarte draga PD-ului, chiar si acum).
Pentru ca moartea padurilor sa nu fie foarte trista, Baselu a decretat ca e o mare bucurie acest drum, care ii va umple pe localnici de bani din turism, va transforma zona intr-un important nod rutier si, in general, sa circulati bine, ha, ha, ha, ha, ha!
Garda moare de grija Parcului, dar nu se preda decit la amenzi
Din 2002 pina in 2005, insa, DN 66A a zacut la marginea Parcului (sau, ma rog, Parcul a zacut la marginea drumului, cum va convine mai mult), din lipsa de finantare. Dupa preluarea mandatului de catre marinar, Ministerul Transporturilor si-a adus aminte ca e portofoliu al PD.
Prin urmare, CNADNR (Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania), societate in subordinea Transporturilor, a somat DRDP Timisoara sa reia lucrul la DN 66A.
Cu urmatorul text: „Avind in vedere faptul ca exista conditii de continuare a lucrarilor la obiectivul Drum DN 66A, Cimpul lui Neag, sector II km 37+440-47+600, va solicitam sa reluati de urgenta executia lucrarilor pe acest tronson“. Astfel, oamenii s-au pus pe treaba.
Nu a contat ca, de data asta, legile se schimbasera, iar lucrarea avea nevoie de acord de mediu, de studiu de evaluare a impactului asupra mediului, de Plan de Urbanism Zonal. Cum DRDP Timisoara nu avea toate astea, in 2006, Garda Nationala de Mediu (GNM) se revolta pe nesimtirea beneficiarului si a constructorului cu o amenda de 120.000 RON.
Pe chestia asta, Prefectura judetului Hunedoara cere sistarea lucrarilor, in decembrie 2006. Cererea a ramas doar pe hirtie, reparatiile si modernizarile la DN 66A continuind la fel de voios.
Sulfina a aratat a cui e vina
Primul semn ca mortul ar putea fi putin resuscitat l-a dat, nu o sa va vina sa credeti, chiar sefa femeilor PD-iste, Sulfina Barbu. Permiteti-ne sa citam putin din adresa pe care Sulfina, ca ministresa a Mediului, i-a trimis-o altui pedist, Berceanu (ministru al Transporturilor), in martie 2007.
Deci: „In lipsa unor studii de evaluare a impactului, care sa evidentieze in primul rind impactul asupra biodiversitatii si solutiile pentru reducerea acestuia, si fara refacerea Planului de Urbanism Zonal, este imposibila emiterea acordului de mediu.
In cazul in care se do¬reste continuarea acestor lucrari, va rugam sa intreprindeti masurile necesare deblocarii situatiei“. Doamne, Dumnezeule, pai, unde o sa ajungem asa?! Deci, Garda de Mediu, condusa pe atunci de un pedist (Silvian Ionescu), amenda DRDP, iar Mediul, condus de o pedista (Sulfina), ii cerea socoteala lui Berceanu.
Ptiu, ptiu, ptiu, s-a dus dracu’ si monolitul PD. Ei, as! De fapt, Berceanu nu a facut nimic cu nota Sulfinei, asa ca beneficiarul a dat in continuare cu tirnacopul si basculantele, ajungind la numai un kilometru de zona protejata a Parcului Retezat.
Abia semnalul dat de Greenpeace si iesirea PD de la guvernare au dus la sistarea lucrarilor, prin decizia Garzii de Mediu din 7 iunie 2007.
Articol integral in Academia Catavencu.
