Serviciile secrete continua sa se amestece direct, fara scrupule si fara perdea, in politica autohtona. Notitele de mana facute de fostul prim-adjunct SRI, Florian Coldea, ajunse prin scamatorii specifice in mapa presedintelui PSD, Mircea Geoana, constituie doar cel mai recent si mai vizibil exemplu de implicare a structurilor secrete in arena publica.
In aceeasi zi in care Parlamentul urma sa decida suspendarea presedintelui, seful social-democratilor facea publice hartiile sustrase din biroul adjunctului Serviciului Roman de Informatii.
Coldea, ajuns la 35 de ani numarul doi in SRI, facuse din motive inca greu de explicat o lista cu judecatorii Curtii Constitutionale care colaborasera intr-o forma sau alta cu Securitatea. Pentru PSD lista demonstra cel putin incercarea presedintelui via SRI de a-i santaja pe acesti magistrati cu trecut rusinos, care nu au avut curajul sa-si dea avizul pentru rasturnarea presedintelui.
Pentru Traian Basescu putea fi un avertisment dur din partea unei fractiuni importante a principalului serviciu secret autohton care-si manifesta nemultumirea fata de seful statului.
Pentru directorul Serviciului Roman de Informatii, George Maior, fost senator PSD, aceste masinatiuni aveau insa mai multe semnificatii: propriul sau partid era gata oricand sa-i traga presul de sub picioare daca nu accepta sa se puna in slujba lui, prim-adjunctul sau cauta peste capul sau informatii care puteau pune intr-o lumina nefavorabila persoane publice importante si, nu in ultimul rand,
vechii generali ai SRI au inceput sa lucreze impotriva sa, cu scopul de a-l compromite (cum s-a intamplat si la Serviciul de Informatii Externe cu Claudiu Saftoiu), dupa ce s-au convins ca nu-l pot atrage in cercul lor de interese.
Multi dintre acesti generali fidelizati de fostul director al SRI Radu Timofte, la randul sau loial presedintelui onorific al PSD, Ion Iliescu, sunt obisnuiti sa lucreze in traditia tranzactionala a SRI, facand si primind servicii pe linie politica.
Radu Timofte insusi s-a grabit sa vorbeasca impotriva presedintelui imediat dupa infiintarea Comisiei care aduna date pentru suspendarea sefului statului, semn ca fostul sef al Serviciului Roman de Informatii a fost mereu ancorat in jocul politic.
Reformarea structurilor secrete si transformarea lor in institutii independente par deziderate indepartate fiindca profesionistii informatiilor par sa aiba ambitii excesive, fiindca inlocuirea lor se face adesea cu riscuri si pierderi colaterale, fiindca noii ofiteri au fost creati adesea dupa chipul si asemanarea vechilor generali.
Schimbarea in acest sector s-a facut in ultimii ani sub presiune externa, dar cu motoarele subturate, de aceea pensionarea generalului SRI de trei stele Ionel Marin, cu o vechime de sapte ani in fotoliul de adjunct al serviciului, ar putea fi un prim semn de normalizare.
Adus de Radu Timofte in conducerea SRI, Ionel Marin a incercat sa traga sforile institutiei in locul fostului sau sef, regizand filmul biletelelor si intarind gruparea antireformista.
Generalul Marin intruchipeaza personajul preferat pana acum de putere la varful unor institutii dificile: cu probleme biografice neelucidate (cercetat in dosarul revolutiei), cu abuzuri locative permise, aflat in conflict de interese cu SRI din cauza firmei de protectie si paza la care este actionar fiul sau.
Un astfel de personaj poate fi santajat oricand daca nu raspunde ordinelor politice, dar in acelasi timp are grija sa-si asigure propriul portofoliu de informatii pe care sa le poata folosi la nevoie impotriva celor care il supara.
In SRI lupta se da intre privatizarea fortata facuta de vechii generali si reformarea promisa de actualul director.
