Politica din carti, de Cristian Ghinea
Jurnal saptaminal de lecturi, apare in fiecare marti pe HotNews.ro

Un om liber bintuit de niste stafii

de Cristian Ghinea     HotNews.ro
Marţi, 24 iulie 2007, 0:00



Singura data cind m-am intilnit cu Neculai Constantin Munteanu i-am spus un banc despre el insusi. Cica Ceausescu se plimba prin munti si se intilneste cu un cioban.

„Ma cunosti, bade?”; „Apai, nu, domnule!”; „Nu m-ai vazut la televizor?”; „Apai, nu, domnule, ca noi nu avem televizor.”; „Ei, dar trebuie sa ma fi auzit la radio atunci!”; „Aoleu, domnule Neculai Constantin Munteanu, ce batrin sinteti!”, zice ciobanul.

N C Munteanu "Ultimii sapte ani de-acasa - un ziarist in dosarele Securitatii"; Ed. Curtea veche; 2007

Eroul ciobanului mi-a spus si el o znoava reala. Cica un securist a venit la mama sa de la tara si a intrebat-o ce-i mai face baiatul. „E, bine, maica, vorbeste la radio”. „La ce radio, mamaie?”, intreaba securistul nervos. „Uite, la asta de colea, maica!” zice batrina si arata spre aparatul agatat in prispa.

Cind avea loc intilnirea mea cu N.C. Munteanu iesise in presa ca avea dosar de informator, el insusi recunoscuse „la radio” ca era ceva-ceva, impachetind informatia in tonul ironic care il caracterizeaza, de aceasta data oarecum plictisit si satul ca a ajuns sa dea si aceste explicatii. Mi-a spus atunci ca va publica tot dosarul intr-o carte. Va imaginati ca am asteptat-o cu nerabdare.

Am citit-o. Am in continuare cel mai mare respect pentru Neculai Constantin Munteanu. Este si el o victima a isteriei mediatice pe tema dosarelor. Care nici macar angajament nu are in dosar, nici macar unul fals. Un securist l-a inventat ca turnator. Asa, pur si simplu.

Mi-a spus atunci ca il cauta sa il dea in judecata pentru fals in acte publice, dar asteapta dupa CNSAS care asteapta dupa SRI sa ii furnizeze datele de contact ale securistului (care ii este si ruda indepartata, de unde „varul Costel”, cum e el numit in carte).

Volumul este o incercare de lectura in oglinda. Prima parte este un lung interviu cu N.C. Munteanu, care explica contextul dosarului, pune faptele in ordine si explica logica sa in lupta cu securistii.

Fara aceste explicatii, dosarul in sine, care constituie a doua parte a cartii, ar fi un sir de rapoarte in limbaj de lemn, caracterizari uneori agramate si amestec de fapte unde greselile si prostiile sint evidente.

Aceasta carte ar trebui sa dea de gindit celor care isi bazeaza reasezarea sistemului propriu de valori pe dosarele Securitatii.
Pacat ca oamenii astia nu se prea omoara cu cititul pentru ca, in general, le stiu pe toate fara sa citeasca.

Dosarul si cartea se opresc la momentul plecarii din tara. Inteleg ca urmeaza o alta carte cu dosarul deschis de securisti pentru omul care le facea viata amara de la Radio Europa Libera si care le scapase printre degete.

Faptele

Le putem reconstitui prin citate din interviu si dosar. Presat de varul Costel si santajat, se vede din cind in cind cu el, incercind sa se eschiveze. Nu semneaza angajament si nu ofera informatii, doar trei caracterizari asumate cu numele real si pozitive despre personaje din TVR.

Apoi, in 1977, N.C. Munteanu, ziarist la revista Cinema si obiectiv al Securitatii se apuca sa scrie scrisori catre ambasadorul american, catre presedintele american, catre Paul Goma (cu care se solidarizeaza) si catre Ceausescu. Le trimite afara si ajung la Europa Libera.

Srisoarea catre Ceuausescu este o remarcabila analiza a sistemului condus de adresant. Nu uitati ca este scrisa de un om care era aici, la dispozitia lor, avind in spate „cocoasa” homosexualitatii cu care putea fi santajat (cu puscaria).

In articolul 17 al Constitutiei (Constitutia RSR - NCM se refera permanent la distanta dintre cele afirmate in constitutie si legi si realitate - n. C.G.) se afirma: „Cetatenii Republicii Socialiste Romania, fara deosebire de nationalitate, rasa, sex sau religie sint egali in drepturi in toate domeniile vietii economice, politice, juridice, sociale si culturale”.
Faptul ca unii cetateni romani au, iar altii nu au, dreptul la un pasaport este oare o dovada de egalitate in drepturi? Astfel, desigur, cetatenii romani sint egali. Egali in fata unei Securitati care dispune de soarta oricui fara a da explicatii.
- pg 123 - 124

„In timp ce partidul se extaziaza in fata uriaselor sale realizari, populatia isi tiraste viata de la o zi la alta, de la o chenzina la alta, numarul, grosimea si lungimea cozilor sint in continua crestere, produsele de prima necesitate lipsesc sau se gasesc foarte greu, serviciile sint insuficiente iar puterea de cumparare a leului scade vazind cu ochii” - pg. 126

„Presa noastra libera nu vorbeste niciodata despre aceste aspecte ale vietii noastre, desi si acestea sint realizari ale regimului, rodul inteleptei politici economice a partidului. In schimb presa noastra libera e foarte grijulie sa va laude pe dumneavoastra, cu o ploaie de adjective de care nu s-a bucurat nici o alta personalitate a istoriei noastre, nici macar dupa moarte (...).

Probabil ca indurati acest calvar al elogiilor numai si numai din modestie si pentru ca nu puteti face nici un fel de demersuri pe linga o presa libera sa va laude si care tine mortis sa va sanctifice inca din timpul vietii”
- pg. 127

Planul celui care ii scria aceste lucruri lui Ceausescu era sa fie lasat sa plece, sa primeasca pasaport. Din momentul in care s-a hotarit sa actioneze, s-a simtit un om liber. Nu este primul om care se simte liber odata ce a rupt barierele tacerii, sint multe marturii ale disidentilor in acest sens. El o si spune bine:

Din clipa in care am scris scrisorile si am fost singur ca au ajuns in Occident am intrat intr-un fel de schizofrenie. Eram acolo, dar am inceput sa cred, sa ma comport, ba chiar sa ma simt nu numai „eliberat”, dar chiar si liber. Terminasem cu ei, le-am spus ce aveam de spus si ce credeam despre sistemul lor si cu asta gata - pg. 19

Doar ca ei nu terminasera cu el. Incepe ancheta. In dosar se vad doar declaratii una dupa alta, tonul se schimba. La inceput e batos, apoi ceva mai smerit. Din interviu aflam si de ce. Un joc complicat, in care bataile alterneaza cu clasicul joc de-a securistul bun/securistul rau. Un umor nebun strabate interviul. Banuiesc o minie adinca in spatele acestui umor atotprezent. N.C. Munteanu este inca furios:

Tov. Cepraga fierbea, se plimba prin fata mea minios Dunare. Mi-am permis luxul sa am si ceva intelegere pentru situatia lui grea. Raportase cazul meu rezolvat din prima zi a anchetei si, poftim, seara urma ca toata tara sa auda mesajul de amor turbat trimis „Geniului Carpatilor”. Nasol moment.
Ne faci, greutati, ai? Si pe urma aceleasi argumente, ca tara, ca poporul, ca prestigiul, dar pe un ton mult mai rastit. Eu, tot nu. Mi-a zis sa le opresc
(difuzarea scrisorilor la Europa libera - n. C.G.) si el, personal, va merge cu mine la pasapoarte.
Si ce garantii am eu ca se tin de cuvint? Nici o garantie, cine esti tu sa-ti dam noi garantii? Bine, i-am zis, daca-i pe asa, le opresc, dar sa-mi dea atunci, pe loc, pasaport si sa plec in aceeasi zi (...). Da cine pizda ma-tii te crezi tu, ba, Soljenitin. Avea dreptate. Si in plus stia si de Soljenitin.
Insa mai inaine de a apuca sa-i spun cine cred eu ca sint, mi-a repezit un pumn in plex cu o asemenea violenta, de m-a ridicat nu numai din fotoliu dar cred ca si vreo zece centimetri deasupra podelei.
- pg. 35

Urmeaza telefonul dat la Europa libera cu securistul linga el, apoi viata unui urmarit permanent, caruia Securitatea ba ii cauta casa mai buna, desi nu ceruse decit pasaport, ba il haituieste zilnic, cu program (trebuie sa mearga acolo in fiecare zi sa spuna ce a mai facut). Intr-un final, dupa ce promite ca nu se apropie de Europa libera si ca va fi cuminte in Occident primeste pasaport. Restul e istorie, de care a auzit si ciobanul din bancul meu.

Cine a cistigat?

Ne spune tot el.

Am disimulat, am mintit, m-am prefacut, am jucat teatru, am dat cu capul in zid, am spus uneori numai adevarurile care imi conveneau. Si am avut tot timpul o tinta pe care am urmarit-o cu o incapatinare de dement: pasaportul. Si o singura alternativa: Ca passe ou ca casse! Ori eu ori ei. Nu stiu daca eu am cistigat, dar ei sigur au pierdut. - pg. 43

E intrebat daca s-a temut de acest dosar.

Credeti ca m-am temut? Eu nu cred. Insa sila mi-a fost. De mine, in primul rind si de slabiciunile mele. As putea invoca in apararea mea activitatea pe care am avut-o de mai bine de un deceniu la Europa libera si care m-ar spala poate de rusinea de a fi fost in contact cu o institutie mizerabila a unui regim infect. N-am s-o fac.
Faptele rele intereseaza mai mult si in ochii multora cintaresc mai mult decit cele bune, sint mai „graitoare”. In plus, pentru multi oameni, adevarurile Securitatii par a fi batute in piatra.


N.C. Munteanu este si el o victima a dosariadei. Nu conteaza ce a scris si ce a spus, conteaza ce au scris securistii despre el. Imi mentin punctul de vedere exprimat intr-un interviu pentru Hotnews care a facut vilva cind isteria era maxima: ne-au invins.

Abia acum, prin dubiile aruncate de dosar asupra sa si prin usurinta cu care gugustiucii de presa le preiau, securistii s-au razbunat pe N.C. Munteanu.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


122 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Titlu (Miercuri, 25 iulie 2007, 11:28)

    Mazeta [anonim]

    Eu as fi numit cartea asta: Dosarul de securitate al unui ziarist. Editie ingrijita si adnotata de Neculai Constantin Munteanu. Nu de alta, dar vad ca, precum in cazul operei de arta, dosarele secu se autonomizeaza pe zi ce trece in raport cu creatorul/creatorii, dar si cu obiectul lor. Nimeni nu le mai poate revendica pe de-a-ntregul, putini se recunosc in ele, au o relatie ambigua cu realitatea si cu folclorul, sunt ilimitate simbolic... Pana acum credeam ca un singur lucru lipseste literaturii securiste, si anume intentionalitatea estetica. Iata ca m-am inselat: varul Costel (sunt facut sa cred) l-a „inventat” turnator pe NCM - „pur si simplu”. Adica a dat frau liber imaginarului sau. Muzele au patruns in arhiva Securitatii. Ceea ce este fabulos!
  • 0 (0 voturi)    
    Cine a cistigat ? (Miercuri, 25 iulie 2007, 23:50)

    cribo [anonim]

    Cred ca noi fostii ascultatori ai postului de radio Europa libera
    sigur am cistigat.
    N-au putut sa ne indoctrineze, cum le-ar fi placut securistilor, chiar pe toti. Indiferet ce mai fac sau ce mai spun acestia dupa atitia ani.

Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by