E logic: cine zboara nu mai este cu picioarele pe pamint. Studiu de caz: atitudinea publica majoritara fata de mult discutatele avioane prezidentiale.
Ultimele cinci zile au oferit spectacolul unei gretoase „lecturi“ politice a telenovelei declansate de articolul Cotidianului cu privire la intentia Administratiei Prezidentiale de a dota Romania cu noi avioane oficiale.
Doua dintre partidele care detin, desi nu oficializat, puterea, Partidul Social Democrat si Partidul National Liberal, au atacat fara crutare aceasta intentie, spunind, cu lacrimi de crocodil, ca, desi sintem asa de saraci si de amariti, desi, cum ar veni, „tara arde“, in loc sa dam bani de la buget pensionarilor, „baba se piaptana“.
Cu alte cuvinte, au spus ca tara vrea noi avioane numai si numai ca sa isi faca Traian Basescu poftele lui aeronautice perverse.
Am tradus liber si am rezumat elegant cantitatea imensa de fiere pe care mai multi lideri ai celor doua partide - dublati prompt de armate de „ultrasi“ anti-Basescu din presa (desigur, „echidistanti“!) - au aruncat-o in spatiul public.
Acum doua zile insa, lovitura de teatru! Citat sec din comunicatul de presa de la Cotroceni: „Administratia Prezidentiala considera ca fiind descalificant modul in care lideri ai PNL au propus si sustinut in CSAT conceptul de redotare a companiei ROMAVIA.
Asta pentru ca, ulterior, reprezentanti ai aceluiasi partid, dar si ai PSD sa foloseasca tema pentru atacuri politice nejustificate impotriva presedintelui Romaniei, in conditiile in care initiativa a apartinut Guvernului“. Concret: propunerea ca Romania sa aiba doua noi aeronave oficiale a fost facuta in CSAT-ul din 11 mai chiar la initiativa premierului Tariceanu. Or, in 11 mai, Traian Basescu era presedintele suspendat al Romaniei.
Mai mult, intr-un CSAT ulterior (cel din 28 iunie), propunerea de redotare a aeroflotei oficiale a Romaniei a fost, se pare, introdusa pe ordinea de zi chiar de catre ministrul Apararii, Teodor Melescanu.
Reactiile celor criticati de „rescrierea“ acestei povesti, o rescriere care face, de data aceasta, uz si de constructii logice, nu doar populiste, sint deopotriva interesante si simptomatice.
Penelistii, marii purtatori de hau-hau fata de aceasta chestiune, in frunte cu liderul lor, nu au negat ca lucrurile stau in realitate cum spune comunicatul de presa de la Cotroceni de acum doua zile; in reactiile lor au fost insa evazivi si au bagat capul in pamint.
Niste scuze - le-o poate spune pina si Dan Andronic, cel care nu e totusi specialist in asa ceva - ar fi fost cu siguranta o solutie mai buna. Insa sintem abia la inceputul unei lupte electorale de uzura: resursele de indolenta politica sint aproape intacte. Si, oricum, unele dintre ele se regenereaza in chip miraculos, cind vrei sa ramii la putere cu orice pret.
Mai este ceva: s-au aglomerat, intr-un timp foarte scurt, semnalele ca „populismul“, indiferent de argumente logice, de fapte si de documente, va fi o carte grea care se va juca la alegeri.
O asemenea optiune reclama ca electoratul roman sa aiba in recuzita sa de autoaparare obligatorie o doza insemnata de suspiciune sanatoasa.
Pe de alta parte, strategiile competitorilor, din care ni s-au dezvaluit deja citeva miscari, ar putea duce la un surplus de vot rational. Ceea ce ar fi un cistig real si important pentru democratia romaneasca.
