Politicienii nostri nu reusesc sa se puna de acord asupra unei noi legi electorale care sa elimine sistemul de vot pe liste. De cativa ani se tot lucreaza, se negociaza, se analizeaza. Iar cand e sa se adopte, se epuizeaza. Alte legi au parte de o soarta mai norocoasa. Legea pensiilor s-a votat urgent, fara nici o dezbatere prealabila (si de ce sa n-o promulge, cand bani de la buget ea mulge ?).

Cu cat se apropie viitoarele alegeri apare tot mai clara distinctia intre legile “norocoase” care trec foarte usor si cele “nenorocite” cum e cea asupra adoptarii votului uninominal. Ar fi desigur mai potrivit sa folosim termenul de “lege electorala” pentru cele din prima categorie.

Constienta de dificultatile adoptarii unei astfel de legi nenorocite, comisia Voicu a ales principiul avansarii pas cu pas. Acesta functioneaza cam asa : cand la o reuniune a comisiei se spune o fraza pe care n-o contesta nimeni, dl. Voicu face o declaratie publica cum ca “comisia a mai facut un pas”.

Primul pas a fost facut cand comisia insarcinata cu schimbarea sistemului de vot a cazut de acord - in unanimitate ! - asupra schimbarii sistemului de vot. Dupa o serie de alti pasi importanti pe care i-am uitat, iata ca s-a ajuns la un alt acord notabil. S-a hotarat ca in preambulul legii electorale sa fie inscrisa legea lui Murphy din titlu.

Initiatorul acestei modificari importante a fost fireste partidul care se ocupa cu initiativele legislative, adica PSD-ul. Nu stiu exact cine a fost la originea proiectului dar stilul seamana grozav cu cel al dlui Hrebenciuc. Modalitatile de aplicare a legii zapacelii au aparut imediat.

Cand partidele pareau ca au gasit un acord de principiu asupra sistemului de vot APD, reprezentantul PSD in comisie, dl. Stanciu a propus un al doilea, iar colegul de partid si de comisie dl. Nicolicea un al treilea.

Zapaceala a fost desavarsita cand Mircea Geoana, incercand sa elimine divergentele dintre subordonatii sai, a propus un compromis format din cate un sisem pentru fiecare camera, unul al dlui Nicolicea iar celalalt nemaidiscutat pana atunci. Mai mult, dl.

Geoana a declarat ca in lipsa unui acord asupra sistemului pe care tocmai il scosese din joben, partidul sau va declansa (naiba stie cum) un referendum. Astfel seful PSD a descoperit o solutie creativa pentru sustinerea legii lui Murphy : compromisul ultimativ !

Initiativa PSD s-a bucurat de un succes nebanuit nu numai in randul partidelor de opozitie (pardon, voiam sa spun al celorlalte partide) ci si in mass-media. De pilda cand dl. Nicolicea a pledat pe “Realitatea” impotriva sistemului APD folosind diverse argumente inepte, dl.

Berceanu l-a contrazis spunand alte ineptii tot despre sistemul APD (a spus spre exemplu ca in sistemul sus-citat vreo 40 de deputati sunt alesi pe o lista nationala ceea ce nu se intampla decat in cazul in care un partid obtine peste 60% din sufragii !). In mod vizibil, dl. Berceanu nu prea era la curent cu sistemul sustinut de propriul partid despre care venise sa discute in emisiune.

In schimb pentru zapacirea telespectatorilor experienta sa politica s-a dovedit suficienta. Nici moderatorii emisiunii in cauza, Adrian Ursu si Ion M. Ionita n-au fost capabili sa poarte un dialog lamuritor cu dl. Nicolicea. In schimb ca sa nu modereze degeaba, au propus fiecare cate o masura pentru reformarea clasei politice si zapacirea auditoriului. Dl.

Ionita a pledat pentru alegeri interne in partide iar dl. Ursu pentru referendumuri la jumatatea mandatului prin care un deputat sa poata fi revocat.

Cu riscul de-a actiona contra legii, sa analizam cele doua masuri. Primul lucru care trebuie spus despre alegerile interne este ca ele nu pot face obiectul unei reforme electorale, ci depind de organizarea interna a fiecarui partid. Pe urma, ele nu-si ar avea locul in conditiile in care sistemul de vot pentru alegerile parlamentare ar fi uninominal.

Nu numai fiindca modul acesta de scrutin face o inutila o validare prealabila a candidatului prin alegeri interne. Ci mai ales deoarece un candidat uninominal trebuie sa fie numit de conducerea partidului pentru ca, odata ales parlamentar sa fie fidel atat alegatorilor care l-au ales cat si partidului care l-a numit si sustinut.

In felul acesta un parlamentul ales uninominal nu devine o suma de indivizi, fara nici o afiliere partinica, asa dupa cum in mod fals afirma detractorii noului sistem de vot. Referendumurile la jumatatea mandatului pot fi utile daca inlatura unu sau doi parlamentari impopulari.

Dar daca astfel se demit in loc de doi treisute douazeci si doi atunci ele echivaleaza de fapt cu niste alegeri anticipate. Ceea ce nu tine de legea electorala, ci presupune schimbarea Constitutiei.

De asemenea, un mecanism de revocare a parlamentarilor este extrem de dependent de sistemul de vot folosit pentru alegerea lor! Revocarea unui parlamentar ales uninominal are un rezultat foarte diferit de revocarea unuia ales pe liste. Dl Ursu actioneaza probabil dupa un corolar al principiului din titlu, daca nu-i poti convinge atunci considera ca problema e gata lamurita.

Sa-i lasam acum pe moderatorii TV si sa ne indreptam atentia spre zapaceala din presa scrisa. Iata ce scria Lucian Gheorghiu saptamana trecuta in sectiunea politca din Cotidianul :

“PSD nu se multumeste doar cu torpilarea proiectului Pro Democratia, dar sustine, fals, ca nu este vorba de un vot uninominal.

Pentru a arata cine este „parintele“ schimbarii sistemului, propune vot uninominal in doua tururi de scrutin, vot care nu este utilizat la alegerile parlamentare din nici o tara civilizata, pentru ca, in acest caz, aproape jumatate din optiunile electoratului nu s-ar regasi in Parlament.”

Dlui Gheorghiu nu-i place atitudinea PSD-ului in ceea ce priveste schimbarea sistemului de vot. Doar ca textul sau se inscrie in mod evident in proiectul zapacirii populatiei demarat de social-democrati.

Fiindca partea cu “dar sustine fals” este cat se poate de falsa : proiectul APD nu e uninominal (adica un singur ales in fiecare circumscriptie) ci mixt (termenul “uninominal” e folosit la noi intr-un sens mai larg pentru orice sistem in care se voteaza un om si nu o lista). Ceea ce urmeaza e tot fals fiindca sistemul uninominal cu doua tururi e utilizat in Franta.

Iar finalul este un argument al detractorilor votului uninominal care se bazeaza pe premiza falsa ca un sistem proportional e un sistem corect. Asa cum am scris, unul dintre scopurile introducerii unui sistem uninominal este asigurarea unor majoritati largi si evitarea unor minoritati de blocaj.

Cand in republica civilizata franceza s-a renuntat la sistemul pe liste in favoarea celui uninominal, n-a fost din motive de hahalere ci fiindca guvernele rezultate din sistemul pe liste erau foarte instabile.

Nu stiu insa daca mai au rost argumentele impotriva unei atari majoritati care cu buna stiinta sau din ignoranta a ales metoda zapacirii publice. Sustinuta de toata lumea reforma sistemului de vot avanseaza - vorba dlui Voicu - pas cu pas. Catre groapa.

Dezbate pe blogul lui Doc