Daca mergeti in Egipt si, pe toata durata sejurului, ar fi sa stati doar intr-un astfel de "resort" (foto alaturat), ati ramane cu impresii deosebite, insa n-ati avea nici cea mai mica idee despre adevaratul Egipt, aflat la doar cativa kilometri distanta. Fiindca diferentele sunt imense, daca nu cumva chiar socante!

  • Vezi o galerie foto din Egipt

    Marturisesc ca, atunci cand am decis sa alegem Egiptul ca destinatie de vacanta in acest an, stiam mai multe despre trecutul fabulos al acestei tari decat despre actualitatea ei cotidiana.

    Dorinta de a vedea altceva, dupa destui ani petrecuti, vara de vara, la Eforie ori Neptun, alaturi de mirajul singurei minuni ramase in picioare, din cele 7 ale lumii antice, au cantarit mult in luarea deciziei.

    Distanta Bucuresti - Hurghada se parcurge in mai putin de trei ore, iar zborul cu Air Cairo, compania specializata in zboruri charter a celor de la Egypt Air, este confortabil. Ma asteptam la un zbor low cost, insa n-a fost deloc asa - n-au lipsit masa, bauturile si o tentanta oferta duty free. Ca o paranteza, avionul este unul dintre putinele locuri in care poti vedea femeile egiptene la lucru.

    Exceptand Cairo, in restul tarii ele pot fi intalnite rareori, de regula pe strazi, in niciun caz muncind.

    Cele doua mari statiuni din Egipt, aflate in oferta mai tuturor agentiilor de turism de la noi, sunt luxosul Sharm el Sheikh si mai nou aparuta Hurghada, aceasta din urma dezvoltandu-se vertiginos in ultimii ani, pornind de la un sat pescaresc.

    Hurghada este de preferat prin prisma distantelor mai mici pana la clasicele obiective turistice Luxor si Cairo, dar si din perspectiva preturilor, ceva mai mici.

    Statiunile abunda in resorturi, hoteluri de capacitate mare, adevarate sate de odihna, unde oaspetii sunt rasfatati cu tot felul de facilitati, de la numeroase piscine, terenuri de sport sau baruri, pana la propria plaja, masaj, teatru in aer liber ori locuri de joaca pentru copii.

    Ciubucul - semioficializat

    Am preferat un hotel “cu nume”, adica unul dintre numeroasele din Egipt incluse in mari lanturi hoteliere, pentru a ne asigura ca serviciile sunt la un anumit standard. Aveam sa aflam la fata locului ca diferenta dintre un Hilton, de pilda si, sa spunem, un Al Bostan, este ca si inexistenta.

    Turistii isi pot cumpara o narghilea drept suvenir la tot pasul
    Foto: Eugen Cocea

    La moda sunt serivciile all inclusive - fara indoiala, este cea mai buna solutie! Ciubucul este semioficializat si chiar daca nu este cerut, este de preferat sa apelati la asa ceva, in cazul in care doriti o camera mai deosebita ori servicii ceva mai atente.

    Daca mergeti in Egipt si, pe toata durata sejurului, ar fi sa stati doar intr-un astfel de resort, ati ramane cu impresii deosebite, insa n-ati avea nici cea mai mica idee despre adevaratul Egipt, aflat la doar cativa kilometri distanta.

    Fiindca diferentele sunt imense, daca nu cumva chiar socante! Daca in incinta resorturilor, arborii si gazonul sunt permanent ingrijiti, iar noaptea totul se uda din belsug, odata iesiti din acest perimetrul acestor oaze, veti avea parte de cu totul altceva: un decor selenar, in care cei cativa palmieri scapati parca prin minune de efectul razelor solare sunt mai mult uscati.

    Iar diferentele nu se opresc aici. Apa este o mare problema nu doar pentru putina vegetatie, ci si pentru oameni. Am intalnit in drumurile noastre zeci de cisterne - de regula, camioane “preistorice” -, ce aduc in localitati apa luata din mare, pentru uz in gospodarii.

    Cladire neterminata pentru a evita un impozit marit

    Cu foarte putine exceptii (moschei, hoteluri sau sedii de institutii publice), casele sunt neterminate, multe chiar fara geamuri si mai toate fara acoperis. Cauza o constituie o lege care impune impozite mult mai mari pentru cladirile terminate. Arterele principale au un aspect oarecum acceptabil, insa lucrurile se schimba dramatic pe strazile laterale.

    Narghileaua si ceaiul sunt la mare cinste, dar oricat de mult mi-am fi dorit sa incerc aroma dulce a unui tutun local, igiena precara din localuri m-a facut sa renunt, de fiecare data, la aceasta idee. Magazinele sunt din belsug, multe cu o simpla perdea pe post de usa, dar toate cu nelipsitul aparat de aer conditionat in interior.

    [c:1:d]Niciun pret pe rafturi

    Daca sunt experti in vreun domeniu, atunci, cu siguranta, egiptenii par neintrecuti intr-ale negotului. Cu zambetul pe buze, mereu amabili, descurcandu-se admirabil in engleza, franceza si chiar germana, sunt gata sa ofere “un pret bun pentru tine”.

    Am asistat uimit la un recital dat de un baiat de doar 13 ani, vanzator de pantofi si excelent vorbitor de engleza, care, dupa ce a simulat un dialog telefonic “cu boss-ul”, a acceptat pretul nostru, coborat la mai putin de jumatate fata de cel de pornire.

    Asa este in Egipt - preturile lipsesc de pe rafturi, iar la negociere este de recomandat sa incepeti la jumatate din cat vi se propune initial. Magazinele sunt incarcate cu fel si fel de suveniruri, de la statuete la narghilele, de la papirusuri la bijuterii.

    Cum gusturile nu se discuta, nu o voi face nici eu, rezumandu-ma la a spune ca am gasit cu greu cateva cadouri pentru prieteni, de regula miniaturi care sa aiba, pe cat posibil, un aer de, sa spun asa, autentic. Preturile - mereu foarte mici, insa e bine sa aveti grija, pentru ca adesea aveti sansa ca, pe un pret de nimic, sa cumparati chiar un minunat... nimic!

    Ca peste tot, cel mai ieftin mijloc de trasport in orase este cel in comun, dar asta numai in cazul in care puteti rezista timp indelungat la “miresmele de vara”. Taxiuri sunt peste tot si de toate felurile, de la venerabile Peugeot-uri desprinse parca din filmele cu Jean Gabin si pana la cele “oficiale”, toate relativ noi.

    Preturile sunt mai mult decat rezonabile, dat fiind costul extrem de redus al benzinei - echivalentul a doar cateva mii de lei vechi pe litru. Negocierea pretului, la inceputul calatoriei, este o conditie obligatorie si in cazul taxiurilor. Circulatia rutiera este aparent haotica si foarte galagioasa. Fiecare depasire se semnalizeaza si... se claxoneaza scurt.

    Contrast - deseori, cele mai saracacioase popasuri au denumiri pompoase
    Foto: Eugen Cocea

    Egiptenii au viteza in sange

    Strazile si soselele sunt surprinzator de bune, iar localnicii au, mai toti, boala vitezei, astfel ca denivelarile pentru reducerea vitezei sunt omniprezente in orase.

    In Cairo se intra, pe sosea, ca intr-o adevarata fortareata, adica printr-un filtru al politiei. De altfel, masurile de securitate sunt omniprezente in Egipt. Atentatul din 1999, de la Sharm el Sheikh, a impus astfel de masuri peste tot acolo unde exista turisti straini.

    Agentii Politiei Turismului si Antichitatilor (Egiptul este singura tara care are un astfel de corp de politie) pot fi intalniti peste tot, la detectoarele de metale de pe aeroport sau de la intrarile in hoteluri, la numeroasele puncte de control de pe sosele sau de la piramide, unde fie patruleaza pe camile sau in pick-up-uri, cu armele la vedere, fie stau toropiti de caldura, in transportoare

    blindate usoare, amplasate strategic. La intrarea in Muzeul de Egiptologie din Cairo, o cladire mereu luata cu asalt de miile de turisti inca de la primele ore ale diminetii, asa cum ii sta bine unui mare muzeu, controlul se face mai ceva ca in aeroport. Iar vizitatorii autohtoni sau de origine araba au parte de verificari mult mai atente decat turistii straini.

    Dupa incidentul tragic de la Sharm el Sheikh s-a decis ca autocarele cu turisti sa circule, in afara localitatilor, doar in convoaie si cu escorta inarmata, mai ales pe timpul noptii. Asa se face ca zilnic, la ore mici din noapte, dupa ce au facut turul statiunii, adunand turistii, autocarele se aduna pe un platon special, la marginea orasului Hurghada.

    Dupa ce toate autocarele ajung acolo, se porneste in coloana spre Cairo, avand drept escorta cateva pick-up-uri ale politiei. Pentru cei din escorta, cele mai solicitante momente par a fi cele cateva minute pana cand toate autocarele ajung la locul de adunare.

    Platoul respectiv este flancat de puncte de aparare, un fel de placi blindate cu un mic vizor in partea superioara, in spatele carora stau soldati cu arme automate in mana si cu castile pe cap, scrutand desertul din jur, un camp arid iluminat puternic de numeroase proiectoare.

    Un popas la celebrele piramide impune, obligatoriu, o fotografie amintire
    Foto: Eugen Cocea

    In noaptea in care am fost si noi printre turistii de acolo am numarat cateva zeci de autocare, insa ghidul nostru ne-a asigurat ca sunt zile in care se aduna pana la 100, recordul de anul acesta fiind de 140!

    Oferta nelimitata de trasee turistice

    In timpul sederii in Egipt, turistii straini au de ales intre zeci de excursii la Cairo, Valea Regilor, Alexandria, Suezul, safari, scufundari. Dintre cele scurte, cele pe mare par a fi cele mai cautate, in special cele cu vapoare cu fundul din sticla sau cu minisubmarine, coralii si fantastica fauna subacvatica din Marea Rosie fiind un puternic punct de atractie.

    Cei pasionati de Egiptul antic prefera Valea Regilor, Luxorul, minunatul oras al templelor fiind marea atractie.

    In ceea ce ne priveste, am ales un drum la Cairo, in special pentru piramidele de pe platoul Gizeh.

    Surprizele placute ale acestei excursii le-au constituit Muzeul de Egiptologie, unde mumiile si mormantul lui Tutankhamon, cu celebra sa masca si minunatele comori, sunt la loc de mare cinste, dar si restaurantele cochete de pe malurile Nilului, pline pana la refuz cu turisti straini, la orele pranzului.

    Exceptand zona centrala, Cairo, care cu cele circa 20 de milioane de locuitori ai sai este cea mai mare aglomerare urbna de pe continentul african, ramane un oras cenusiu, si care, chiar daca este mult diferit de restul tarii, este dominat de nenumaratele cladiri modeste si de conditiile precare in care traieste marea majoritate a populatiei.

    La marginea orasului Cairo, platoul Gizeh, cu celebrele piramide, taie tuturor rasuflarea. Din pacate, nu se poate intra decat in cea mijlocie, ce a lui Kephren, contra cost. Merita incercat, fie si numai pentru senzatia unica de a cobori in pantecele imensului colos din piatra, pe un tunel foarte stramt si prost iluminat.

    Pe majoritatea traseului se merge aplecat, transpirand din greu la o temperatura de sauna. Ajunsi in camera mortuara, abia tragandu-si sufletul, pe fetele tuturor se citeste oboseala unui drum pe cat de scurt, pe atat de solicitant, uimirea in fata unei realizari umane gigantesti, dar si teama de a se afla sub mii de tone de piatra, asezata cu atata precizie, cu mii de ani in urma.

    Este, intr-un fel, esenta Egiptului: un insolit si atat de atragator amestec de contraste, dar care merita vazut.