Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Romania, joi 26 iulie 2007, in cauza Cobzaru vs. Romania, pentru incalcarea dreptului de a nu fi supus tratamentelor inumane, dreptului la investigatii impartiale si aprofundate in cazul supunerii la tratamente inumane, dreptului la remedii efective si dreptului de a nu fi supus discriminarii.
Reclamantul, Belmondo Cobzaru, cetatean roman de etnie roma, a fost batut de trei ofiteri de politie in sediul Politiei Mangalia, pe data de 4 iulie 1997.
In urma acestor tratamente, reclamantul a fost internat la spitalul din Mangalia cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, iar expertiza medico-legala efectuata a stabilit ca ranile suferite de catre acesta au necesitat 14-15 zile de ingrijiri medicale.
Belmondo Cobzaru a formulat o plangere penala impotriva politistilor, care a fost solutionata de Parchetul militar Constanta printr-o rezolutie de neincepere a urmaririi penale, cu motivarea ca fapta penala nu exista, iar atat reclamantul cat si tatal sau „sunt cunoscuti de mult timp ca elemente antisociale fiind predispusi la acte de violenta si de sustrageri si se afla mereu in conflict
cu coetnicii lor din municipiul Mangalia”. In plus, relatarile unui martor ocular, care l-a vazut pe reclamant intrand in sediul politiei fara urme de violenta, precum si la iesire, cand prezenta o serie de echimoze pe fata, maini si spate au fost ignorate, din cauza faptului ca erau date de verisoara sa, precum si „apartenentei etnice” a acesteia.
Plingerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale a fost respinsa de prim-procurorul Parchetului militar Constanta, cu motivarea ca nu exista probe ca politistii l-ar fi batut pe reclamant, un „tigan de 25 de ani ... cunoscut scandalagiu si bataus”.
Curtea europeana a stabilit ca in acest caz agentii statului s-au facut vinovati de aplicarea de tratamente inumane reclamantului, iar autoritatile nationale nu au efectuat o ancheta impartiala si aprofundata cu privire la acestea: solutia de neincepere a urmarii penale impotriva politistilor s-a bazat exclusiv si fara rezerve pe declaratiile acestora, in vreme ce declaratii relevante ale
martorilor oculari care contraziceau varianta politistilor au fost ignorate. Mai mult, martorii importanti nu au fost audiati, iar unele contradictii din dosarul de cercetare nu au fost lamurite.
