Capsunarii Romaniei sunt niste oameni speciali, pe care tara se bazeaza mult, dar pe care statul a reusit performanta de a-i disponibiliza de doua ori. Prima oara, Romania i-a disponibilizat cand a inchis fabrici, uzine, mine, cand a uitat sa mareasca salariile profesorilor, ale celor din sistemul sanitar, cand a creat conditiile perfecte pentru a muri de foame la tara, facand agricultura.
Dupa aia, pentru finantisti si pentru rude, au devenit un fel de matusa bogata din America. In fond, muncitorii romani din strainatate au trimis in tara, anul trecut, 5,3 miliarde de euro.
Dar statul roman, impartial, i-a tratat ca pe orice cetatean, adica i-a ingropat in probleme birocratice. Matusa bogata din Vest, venita in vizita in patrie, s-a trezit ba cu pantofii plini cu dulceata, ba cu mana prinsa in usa. Practic, multi capsunari au fost disponibilizati a doua oara nu printr-un preaviz, ci tot incercand zadarnic sa obtina un aviz.
De exemplu, mii de copii ai capsunarilor nascuti in strainatate au ramas fara certificate de nastere romanesti pentru ca procedura e atat de complicata incat poate dura si sase luni de zile. Intai, cererile pentru certificate sunt depuse de parinti la oficiile de stare civila de pe raza ultimului domiciliu stabil.
Apoi, dosarele pleaca de la oficii la birourile de evidenta informatizata a persoanelor. Dosarul se odihneste putin, apoi o ia spre serviciile judetene de evidenta, iar de aici la INEP (Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor). Transportul documentelor are regim special, adica, cel putin, dureaza mult.
In final, victorie! Copilasul e roman 100%, cum, probabil, i-au devenit si parintii, care si-au pierdut de mult slujbele din strainatate. La fel, varianta depunerii actelor la oficiile consulare e la fel de nefericita.
Oricum, e destul ca Guvernul se ocupa cat poate de „capsunari” in strainatate. Unii dintrei cei ce se ocupa sunt atasatii pe problemele de munca de la ambasadele Romaniei. Dar traim vremuri grele, cand banul public trebuie cheltuit cu grija.
Asa ca, anul trecut in decembrie, ministrul Muncii a disponibilizat atasatii de munca de la ambasadele din Grecia, Italia, Spania si Portugalia. Motivul - economia, ca urmau cheltuieli strict necesare, cum ar fi avioanele de 300 de milioane de euro destinate Presedintiei si „Air Force Teo”, aparatul pentru Melescanu, muncitorul nostru ministru al Apararii.
Probabil, se vor mai face disponibilizari, pentru ca un atasat de „munca” costa statul roman 50.000 de euro pe an. Oricum, probleme au nu numai capsunarii, ci si aspirantii la nobilul titlu de capsunar.
Astfel, zeci de brasoveni doritori de munca in strainatate au fost tepuiti printr-un anunt-capcana plasat chiar pe site-ul AJOFM Brasov. Functionarii de acolo nu s-au obosit sa verifice un e-mail dat de o firma-fantoma din Italia si lumea, vazand sigla institutiei, a platit „taxa” de inscriere.
La fel, elevi si studenti au pierdut slujbe bune afara pentru ca nu si-au „scos” diplomele la timp. Motivul, ministerul lui Adomnitei n-a avut destule stampile, ca acuma ii zice mai lung Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.
Culmea este ca transformarea capsunarilor, a muncitorilor sezonieri in muncitori rezidenti in tarile respective e un proces natural, greu de contracarat. Numai in judetul Vaslui, in luna iulie, 600 de elevi au fost transferati la scoli din strainatate de catre parintii lor care au renuntat la statutul de navetisti. Dar Guvernul, in loc sa incerce sa incetineasca procesul, il accelereaza.
In fond, pe langa atatea crize din Romania, ce mai conteaza o criza a capsunarilor?
