Milioanele de romani care muncesc in afara granitelor, de ani de zile, trimitand in tara, anual, miliarde de euro care sustin economia, continua sa se confrunte cu obstacole birocratice nasite de autoritatile de la Bucuresti.
De pilda, inscrierea sau transcrierea actelor de stare civila (certificate de nastere, de casatorie si deces) sunt proceduri intr-atat de complicate, incat dureaza pana la 6 luni! Unde mai pui ca si costa sute de euro.
Astfel, mii de copii romani nu au certificate de nastere romanesti. Asta inseamna ca, oficial, sunt ca si inexistenti. Neajunsurile acestei situatii incep cu imposibilitatea scoaterii copiilor din tara, odata ce au fost adusi aici.
Multi romani care nu aveau habar de complicatiile la care se expun si-au pierdut slujbele din strainatate, dupa ce au venit sa-si petreaca concediile acasa, impreuna cu copiii nascuti „afara”.
Ei au putut trece granita incoace cu copiii, in baza documentelor avute (certificatul de nastere strain, un titlu de calatorie), dar nu au mai putut iesi, in lipsa certificatului de nastere romanesc. Fara acesta, nu se poate face nicio mentiune in pasaportul parintelui insotitor.
Formalitatile de transcriere a certificatului de nastere strain, demarate in Romania, dureaza, de regula, 3 luni, in cazul copiilor care au varsta pana la un an. Pentru cei mai mari, poate dura chiar mai mult, intrucat e nevoie de o sentinta judecatoreasca.
Parintii nu au alta solutie decat sa astepte, pierzandu-si locul de munca din strainatate, sau sa plece, lasandu-si copilul in grija cuiva, cel putin pana la emiterea documentului asteptat.
Asa a patit-o D.P. din Sighetu-Marmatiei (Maramures): „Au zis ca dureaza mult transmiterea documentelor de aici, la Baia Mare, de acolo la Bucuresti si viceversa. Am facut nu stiu cate drumuri de colo-colo, ducand personal actele, ca sa grabesc lucrurile. Mii de kilometri, mi-am dat aproape un salariu pe benzina.
Cand seful din Spania m-a sunat sa-mi spuna ca-mi mai lasa 3 zile, ca dupa aia nu are alta solutie decat sa ma dea afara, i-am spus sa nu ma mai astepte. Oricum, depasisem concediul cu aproape o luna. Si astia ziceau clar ca mai devreme de 2 saptamani nu se rezolva. Nu puteam lasa fetita si sa plec. De lucru mai gasesc, cu soarta copilului nu ma joc”.
