Politica externa romaneasca in fata testului Kosovo (de Alexandru Lazescu)

de Alexandru Lazescu     Revista 22
Luni, 30 iulie 2007, 0:00



Desi e vorba de o zona de conflict aflata in imediata vecinatate a granitelor romanesti despre Kosovo se vorbeste la noi probabil mai putin decit despre Irak, de pilda. Si asta cu toate ca in acest caz ne confruntam cu una dintre cele mai delicate chestiuni de politica externa.

Pentru ca, pe de o parte, in aceasta privinta pozitia de pina acum a Bucurestiului difera sensibil de aceea a principalilor sai aliati occidentali iar pe de alta pentru ca in acest caz nu mai putem recurge la practica comoda de a declara ca ne raliem pozitiei Uniunii Europene. Motivul este simplu: pur si simplu nu exista un consens european in aceasta privinta.

Provincia sirba Kosovo a carei populatie e covirsitor una de etnie albaneza ramine o zona cu un potential de explozie ridicat care poate induce reverberatii periculoase in intreaga Europa.

Situatia conflictuala de acolo cu dubla dimensiune, etnica si relegioasa, cu radacini istorice adinci si complicate, a devenit si mai volatila acum cind Rusia pare mai decisa ca oricind in trecut sa faca din Kosovo un punct cheie al campaniei sale de repozitionare mult mai agresiva atit in raport cu Uniunea Europeana cit si fata de Statele Unite.

Kremlinul a reafirmat saptamina trecuta o data in plus prin vocea ambasadorului sau la ONU decizia sa de a bloca prin veto orice rezolutie introdusa in Consiliul de Securitate care ar propune independenta provinciei, asa cum prevede planul Ahtisaari.

Cum atit Washingtonul cit si principalele puteri europene, Germania, Marea Britanie si Franta, sprijina planul cu pricina ne aflam foarte aproape de un impas major care pare greu de depasit desi cu citeva zile in urma au fost reluate la Viena discutiile pe aceasta tema. Tot ceea ce s-a putut obtine e un ragaz suplimentar pentru negocieri de 120 zile.

Dupa acest termen, dupa cum a declarat chiar zilele trecute Condoleezza Rice dupa o intilnire cu ministru sirb de externe, Vuc Jeremic, Statele Unite planuiesc sa recunoasca independenta provinciei, indiferent de rezultatul discutiilor de la Viena.

Motivatia este simpla: teama ca in absenta acestui gest formal populatia de origine albaneza nu ar mai putea tinuta sub control si situatia ar putea usor degenera intr-o violenta generalizata.

De partea cealalta, interesul evident al Moscovei este acela de a escalada conflictul din regiune si nicidecum de a-l rezolva din moment se orice situatie complicata si periculoasa ii ofera un cimp de actiune favorabil in zona in dauna Uniunii Europene si a Statelor Unite. Pentru Rusia situatia astfel creata ar fi cit se poate de multumitoare.

Lipsa unei rezolutii formale a Consiliului de Securitate creaza evidente probleme de legitimitate unui Kosovo independent, situatie pe care fara indoiala Kremlinul o va exploata din plin.

Desi un sondaj de opinie realizat anul trecut, citat de „Washington Post”, consemna faptul ca majoritatea sirbilor cred ca independenta provinciei este inevitabila subiectul e unul extrem de sensibil la Belgrad si va fi exploatat de puternica opozitie nationalista.

Inflexibiliatea Rusiei limiteaza sever capacitatea guvernului sirb de a accepta deciziile principalelor puteri occidentale si poate duce la cresterea tensiunilor pina la limita de explozie.

Consecintele sint previzibile si deloc incurajatoare. Procesul de integrare in UE a tarilor din Balcanii de vest intra pe termen lung in blocaj. Clivajul din interiorul UE dintre promotorii independentei si tarile care i se opun, in special Spania, Slovacia, Romania, Grecia si Cipru, din teama de a nu incuraja si in cazul lor demersuri separatiste va avea clare repercursiuni la Bruxelles.

Iar prin crestereainevitabila a influentei Moscovei asupra Belgradului focarul din Kosovo risca sa tensioneze si mai mult relatiile oricum tot mai complicate dintre Rusia si Uniunea Europeana.

In plus Kremlinul va incerca sa exploateze criza si pentru a submina relatiile transatlantice.
Rusia lui Vladimir Putin si-a schimbat substantial atitudinea. Sumele imense cistigate din exportul de petrol si gaze si sentimentul ca au controlul si asupra celor mai mari resurse energetice de pe planeta si asupra infrastructurilor de transport, oleoducte si gazoducte, i-au facut pe liderii de la Kremlin sa fie vadit mai agresivi pe plan extern.

Gata sa uzeze de dreptul de veto in Consiliul de Securitate al ONU pentru a proteja de sanctiuni Iranul, Gata sa-i incurajeze cu emfaza pe toti adversarii vocali ai Americii precum Hugo Chavez din Venezuela care recent a vizitat Moscova.

Problema e ca desi recenta escaladare a conflictului diplomatic dintre Londra si Moscova implica direct un stat membru in Uniunea Europeana exista destule cercuri influente din alte capitale occidentale dispuse sa accepte tot felul de compromisuri pentru a nu deranja excesiv Federatia Rusa. Fie din motive ideologice si dintr-un anti-americanism funciar fie din teama.

De aceea e de asteptat ca dezbaterile pe acest subiect sa provoace discutii aprinse si destule disensiuni in interiorul UE. Ceea ce face foarte putin probabila o linie de politica externa agreata de toarte tarile membre, marele vis al federalistilor europeni.
Pentru Romania situatia din Kosovo dar si toate celelalte evolutii de context pun citeva probleme foarte concrete de pozitionare.

Cum definim interesul national din aceasta perspectiva ? Cum abordam dezacordul privind independenta provinciei Kosovo cu principalii nostri aliati occidentali, dezacord care ne plaseaza, paradoxal chiar daca din cu totul alte motive, mai aproape de pozitia Rusiei in acesta chestiune.

In interiorul UE si NATO astfel de nuantari vor conta din ce in ce mai mult in perioada urmatoare si e nevoie de multa abilitate pentru a gestiona o situatie etxrem de complicata.

Din pacate confruntare politica de la noi e dominata adesea de gesturi emotionale sau chiar irationale, care invadeaza si registrul mult mai del;icat al relatiilor externe.. Tentatia de a intra intr-un joc iresponsabil de contre politice pare irezistibila.

Pe de o parte Traian Basescu, care este totusi din punct de vedere constitutional vocea cea mai autorizata in chestiuni de securitate si politica externa, si-a afirmat in repetate rinduri opozitia fata de independenta Kosovo, iar pe de alta premierul declara la Roma ca Bucurestiul intentioneaza sa sprijine planul Ahtisaari.

Intre timp si ministrul nostru de externe isi schimba si el peste noapte pozitia pentru a-i face pe plac sefului sau de partid.

Adaugati deficitul cronic de expertiza institutionala in materie de politica externa si avem un tablou deloc imbietor care poate duce la decizii pripite si bilbiieli costisitoare pe termen lung intr-o conjuctura internationala cu adevarat critica si in conditiile existentei unui periculos focar de conflict care se consuma in imediata noastra vecinatate.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


106 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by