Politica din carti, de Cristian Ghinea
Jurnal saptaminal de lecturi, apare in fiecare marti pe HotNews.ro

Suferintele tinarului general securist

de Cristian Ghinea     HotNews.ro
Marţi, 31 iulie 2007, 0:00


CNSAS; Pseudomemoriile unui general de Securitate; Humanitas; 2007

Ca sa nu patiti ce am patit eu, va spun de la inceput ce si despre ce este cartea. Personajul principal e Tanase Evghenie, care, in ciuda acestui nume aiuritor, nu e un personaj de fictiune, ci numele real al unui general de securitate la fel de real.

Evghenie s-a nascut copil sarac in marginea Bucurestiului, a ajuns cazangiu la uzinele Malaxa, a intrat in Partidul Comunist ilegal, iar dupa razboi a avut o cariera fulgeratoare. A ajuns general de Securitate la 30 de ani si adjunct al ministrului de Interne (sinistrul Alexandru Draghici). La fel de fulgeratoare i-a fost si caderea. La 45 de ani este scos in rezerva.

Nu este clar din ce anume i s-a tras. Se pare ca noua orientare a comunismului national l-a considerat suspect de apropiat de sovietici (desi el declara ca a lucrat greu cu consilierii sovietici din Securitate in anii `50 si da si exemple in acest sens).

Oricum, general pensionar la 45 de ani, se impaca greu cu statutul sau. Noii sefi ii cer sa isi scrie memoriile care ar putea ajuta la educarea tinerelor cadre ale Securitatii. O face cu mare aplomb, se pare ca il ajuta sa treaca peste starea de depresie pe care i-o da lipsa de actiune.

Imi inchipui ca e greu sa controlezi destinele atitor oameni si apoi sa te trezesti simplu cetatean, pensionar. E drept, pensionar de lux, dar tot greu trebuie sa fie.

Intelegem astfel mai bine de ce sufera amaritul de Plesita si de ce apare pe la televizor: daca nu mai bati oameni la ancheta te cam plictisesti, te apuca angoasele existentiale, e nasol.

Pina la urma sefii nu apreciaza memoriile lui Evghenie, e scris un referat in care se apreciaza ca nu corespund, un exemplar este distrus, al doilea e ingropat la arhiva, unde este descoperit de doi tineri cercetatori ai CNSAS, care il publica acum. Asa intra fabulosul nume Tanase Evghenie in istoria publica.

Cam aceasta este povestea, cum am inteles-o eu. Si nu a fost lucru usor sa inteleg ceva, am avut nevoie de rabdare. Cartea mi s-a parut interesanta prin coperta si titlu. Autorul trecut pe coperta este CNSAS. Inainte de a ajunge sa citesti memoriile propriu-zise, citesti doua introduceri scrise de cei doi cercetatori de acolo. Unul este execrabil, celalalt rezonabil.

Cristina Anisescu scrie o introducere numita „Interpretarea unui text-document din perspectiva psihanalizei aplicate”. Fiind textul de deschidere, te astepti sa pricepi ce este cu titlul cartii, cine este autorul, cit de pseudo sint pseudo-memoriile si de ce se numesc asa, etc.

In schimb, autoarea bate cimpii cu gratie, tine neaparat sa intelegem ca a citit Foucault, Ricoeur si multi altii, ca stie cum e cu inter si meta textualitatea, cu supraeul moral si multe alte inutilitati intr-o carte care publica documente istorice.

Un exemplu din multe:
„Asadar, cuvintul si textualitatea documentului ne vor incita sa adoptam un alt mod de decodificare a semnificatiilor, ne vor conduce spre o alta posibilitate de operationalizare, incluzind riscul de a fi ingroziti de reprezentarile imaginare care coexista in planul ascuns al realitatii istorice” - pg. 8

Limbaj pretentios si gol de idei cind eu voiam sa stiu ce memorii, cine le-a scris, etc. Si o tine tot asa pe 66 de pagini. Abia pe la pagina 16 apare si Evghenie in textul doamnei Anisescu si incepi sa afli amanunte despre el, destul de putine oricum.

Urmeaza apoi analiza psihanalitica asupra bietului Evghenie, care e prost scrisa, cu acelasi stil pedant si gol. Mai pica si prost, inainte de textul memoriilor, pentru ca ti se explica ce vrea sa zica Evghenie inainte sa citesti ce zice Evghenie. Ca la orele de limba romana din liceu: autorul vrea sa zica aici ca...

Nu ma indoiesc ca autoarea este toba de carte, sint insa convins ca e incapabila sa spuna o poveste simpla cu subiect si predicat, din care eventual sa intelegi despre ce este cartea pe care o tii in mina.
Pe scurt, este recomandabil sa sariti primele 66 de pagini. Riscati sa va enervati.

Acolo incepe al doilea studiu introductiv, scris de alt cercetator de la CNSAS, Silviu B. Moldovan. El aseaza memoriile lui Evghenie in context istoric fara sa-ti strice cheful sa le citesti, vorbeste despre schimbarile institutionale din anii 60, despre relatiile dintre partid si Securitate.

Desi pe alocuri merge in directii de analiza departate de subiect, e absolut necesar sa-l cititi pentru a pricepe textul propriu-zis si contextul in care e scris. Altfel, nu intelegeti de ce securistul Evghenie Tanase explica fenomenul Pitesti ca plecat din initiativa unor detinuti legionari care, comandati din afara tarii, doreau sa compromita Securitatea. E doar un exemplu, mai sint multe altele disecate in mod util de Moldovan.

Ce-i trece securistului prin cap?

Ca sa parafrazez un banc celebru, ar fi fost bine sa-i treaca un glont, dar nu e cazul. Memoriile sint o incercare patetica de a se prezenta intr-o lumina favorabila noii conduceri, sperind evident intr-o reintegrare in sistem. Limbajul de lemn domina.

Pe alocuri se vrea poet:

„Voi incepe cu sfirsitul. Afara, vreme primavaratica, dar cu atit mai amagitoare cu cit aparuse in luna gerurilor” - pg. 154
„Parca esti naufragiat singur in imensitatea oceanului, in fata cu certitudinea incertitudinii viitorului” - pg. 155 (aici se refera la angoasele iesirii fortate la pensie).

Este prin multe locuri de-a dreptul prostanac, in multe altele lichea (au existat abuzuri ale Securitatii, oameni batuti, dar el niciodata, Doamne fereste...). Alteori recunoaste franc cum li se puneau la dispozitie intrebarile si raspunsurile de obtinut la interogatorii, ei urmind doar sa „convinga” detinutii sa semneze.

Moldovan explica ca e vorba despre cazurile de comunisti abuzati de Dej (Patrascanu et comp.) si Evghenie se conforma noii directive de partid: s-a abuzat, sa recunoastem.

Este totusi surprinzator de critic cu institutia Securitatii, din perspectiva unui sef enervat ca lucrurile nu merg ca la carte pentru ca superiorii sai sint neglijenti, rau voitori, smecheri, meschini, interesati.

Insira multe frustrari personale si probleme, de la trimiterea securistilor sa faca cumparaturile pentru nomenclaturisti (inclusiv „elastic de culoare roz pentru chiloti de dama”) la faptul ca directia de contrasabotaj se ocupa si de micile ateliere mestesugaresti.

Textul este interesant in sine si te ajuta sa-ti faci o idee despre modul cum functionau neuronii baietilor cu ochi albastri, atitia citi erau (neuronii).

In fine, cartea care incepe atit de prost se termina in mod inspirat cu alte documente privind activitatea propriu-zisa a suferindului general Evghenie. De acolo vedem ce zeu era el pentru amaritii de cetateni ai democratiei populare. Intre altele, refuza viza de RFG pentru un inginer care criticase tehnologia sovietica si tot el trimite nota in care citim urmatoarele:

„Propunem sa i se aprobe un costum de haine, doua camasi, indispensabili, una pereche pantofi si doua perechi de ciorapi” - pg. 258

Cel caruia i se aproba doua perechi de ciorapi este Constantin Noica.
Nu e de mirare ca activitatea respectiva dadea dependenta.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


190 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    regkhjf (Miercuri, 1 august 2007, 10:56)

    sfkoefg [anonim]

    Bun articol - nu mai cumparam cartea caci e clar ce contine.
    Totusi e bine ca s-a publicat - transmite un mesaj puternic despre "ce a fost".

    Pacat de toti tinerii ce si-au pierdut timpul, viata si probabil sufletul pe coridoarele institutiei ce a facut atat de mult rau tarii si poporului roman.

    Sper sa ne vindecam... desi nu poti trece de la violenta si prostie crasa la un nivel acceptabil in doar 15 ani.... e prea putin la ce "cultura organizationala" s-a dezvoltat in sanul acelei institutii.
  • 0 (0 voturi)    
    mda (Miercuri, 1 august 2007, 21:06)

    ddd [anonim]

    comentariul e mai mult despre prefata nefericitei cercetatoare decat despre memoriile securistului
    sincer, voiam sa citesc mai mult despre memorii...
  • 0 (0 voturi)    
    elasticul roz (Vineri, 3 august 2007, 2:19)

    vulpoiul [anonim]

    Ar fi interesant de aflat ce fel de cumparaturi se faceau pentru nomeclaturisti.
    De ce?
    Pentru ca acest sistem se mai practica pe la ambasadele noastre din strainatate unde personalul angajat este mobilizat sa asigure necesarul de bentonita, argint coloidal, legume organice, lapte de la tita caprei muls de taran care in prealabil si-a dezinfectat mainile, carne de miel hranit numai cu nutreturi naturale, paine de secara 100% sau de faina integrala fara sare, mirodenii de care multi oameni de rind nu apuca sa auda in viata lor, bifidus, soda de rufe naturala, sare de mare si multe altele care intradevar sunt elemente indispensabile atunci cind vrei sa prezinti si sa reprezinti Romania, poporul romin si cultura sa in strainatate... Culmea e ca exista si argatii care considera a fi o datorie de onoare executarea ordinelor respective si se intrec in a cumpara si luna de pe cere daca se doreste....pe banii contribuabililor deoarece salariul in valuta trebuie tinut la pusculita...
    Asadar, s-a schimbat ceva?
  • 0 (0 voturi)    
    justetea analizei (Marţi, 14 august 2007, 20:50)

    ortopedul [anonim]

    Analiza este excelenta...pana la urma trebuie sa stii foarte bine ce contine un volum, care-i sunt pretentiile, de la introducere pana la partea finala. Critica acida si justa a introducerii dnei Anisescu este si utila si logica. Logica pt. ca pune la punct o carenta masiva a volumului, un text introductiv pretentios, fara miza, foarte snob si care nu are nimic de-a face cu subiectul. Autoarea, absolventa de psihologie, habar nu are ca psihanaliza este operabila doar in contexte clinice, adica doar atunci cand ai contact fizic cu subiectii si dupa multi ani de terapie. A confunda hermeneutica de text cu instrumentar (vocabular) psihanalitic cu analiza clinica este o imensa eroare. Una metodologica.
    Taxarea imposturii, pe de alta parte, este utila.
  • 0 (0 voturi)    
    varza (Vineri, 24 august 2007, 13:58)

    frac de mort [anonim]

    De acord cu ortopedul. Uimiti de autosuficienta unor autori, ne intrebam care este limita snobismului.Se tot face caz de promovarea multidisciplinaritatii, a analizei textelor sau evenimentelor istorice folosind diverse metode cat mai neconventionale. Ingrijoratoare este aparitia unui nou limbaj de lemn, cel pompos si aparent erudit, talmes-balmes care nu mai pacaleste pe nimeni, care nu exprima nimic, autorul nestiind nici el ce vrea sa exprime. Atunci cand mazga se va curata de pe creierul respectivei autoare, se va simti mai curata si va regreta ca a stat atat de mult acolo.
  • 0 (0 voturi)    
    In sfarsit! (Vineri, 7 septembrie 2007, 22:29)

    Doraeldo [anonim]

    In sfarsit, mai citesc si eu o prezentare de carte care sa nu fie alcatuita numai din superlative si aprecieri elogioase, incat mai, mai sa crezi ca traiesti intr-o tara de genii! Unde mai pui ca accentele critice nu se datoreaza vreunei ranchiune personale, fiind suficient sa parcurgi studiile introductive, fie si fugar, pentru a te lamuri ca C. Ghinea are perfecta dreptate. Din pacate Anisescu nu e decat unul din exemplarele (si nu cel mai celebru /deocamdata?) care polueaza spatiul mass media cu discursuri aiuritoare, cu analize care nu zic nimic, autorii invartindu-se in jurul cozii si mascandandu-si gaunosenia intelectuala printr-o revarsare de neologisme sau cuvinte inventate chiar de ei (cum se pare ca e la mare moda!). Cat despre noua limba de lemn (de plastic!), ea pare sa-i fie tare draga d-nei Anisescu, folosind-o pe larg si in alte "productii" ale domniei sale, precum volumul scos la Polirom despre psihologul N. Margineanu. Sa speram ca vocile critice se vor inmulti pentru a mai incetini raspandirea maligna a imposturii in cercurile universitare, in institutele de cercetari si in mediile culturale, in general.
  • 0 (0 voturi)    
    critici lucide (Duminică, 9 septembrie 2007, 19:28)

    ortopedul [anonim]

    Intr-adevar, cum remarca doraeldo, poate reusim sa scapam de mania criticilor aruncate la fileu....prin care mediocrii se perie intre ei cu abnegatie. Este una din practicile cele mai nocive ale spatiului cultural de la noi. Rezultatul este cumplit de trist: discernamantul se pierde, valorile devin invizibile, iar impostura prolifereaza.
    In cartea cu pricina, dar si in cartea dedicata lui Margineanu sunt insa si mize colaterale pe care o prefata pretentioasa si scolareasca le rateaza, si anume adevarul istoric si (in cazul lui Margineanu, memoria suferintelor sale). Este imoral cumva sa profiti de numele si prestigiul cuiva care a traversat inchisorile comuniste, sau in cazul lucrarii de fata, de prestigiul institutiei cu care girezi (CNSAS), pentru a te promova. Si cum? Ca la seminar....printr-un eseu penibil, plin de o terminologie aleasa pentru pretiozitate, fara discernamant si fara sa fii fost, in prealabil, asumata.
    Avem imperioasa nevoie de critica impartiala si fara parti-pris-uri, fara "prietenii" echivoce care sa gireze talente inventate, fara "bunavointe" senile care sa incurajeze impostura. Riscul promovarii nonvalorilor este imens: ele tind sa devina un "model" pt. spatiul public, sa-l paraziteze agresiv.
    Rasfoiti de curiozitate cartea recenzata....veti descoperi citate din Wittgenstein, plasate pompos, fara nici o legatura cu subiectul si fara nici o legatura a autoarei cu celebrul logician. Dar suna bine!.....Aici este o chestiune simpla: cand citezi trebuie sa-ti asumi pe de-a'ntregul optica unui autor, sa-l stapanesti bine, sa stii despre ce vorbesti. Si mai ales, sa cadreze cu subiectul. Altminteri suntem in plin Caragiale.
    Eu personal astept si alte recenzii la fel de oneste.
  • 0 (0 voturi)    
    In sfarsit despre normalitatea intelectuala (Duminică, 23 septembrie 2007, 10:02)

    Sergiu Simion [anonim]

    Pentru prima data citesc cu enorma satisfactie o recenzie care anuleaza impostura , snobismul intelectual si dispretul fata de logica normala . Este un tip de discurs inteligent, onest si normal care ar trebui sa predomine in mediul universitar si in mass-media pentru asa gandesc oamenii inteligenti si normali si asa ceva asteapta societatea civila de zeci de ani. Felicitari , domnule Ghinea !
  • 0 (0 voturi)    
    Despre normalitatea intelectuala (Duminică, 23 septembrie 2007, 10:48)

    Sergiu Simion [anonim]

    Pentru prima data citesc cu enorma satisfactie o recenzie care anuleaza impostura , snobismul intelectual si dispretul fata de logica normala . Este un tip de discurs inteligent, onest si normal care ar trebui sa predomine in mediul universitar si in mass-media pentru asa gandesc oamenii inteligenti si normali. Felicitari , domnule Ghinea !
  • 0 (0 voturi)    
    Pseudo-psihologie si pseudo-psihologi (Duminică, 23 septembrie 2007, 13:11)

    Paul_T [anonim]

    Cristian Ghinea devoaleaza fara intentie situatia paradoxala in care se afla psihologii romani . Pe de o parte domeniul este confiscat de fostii securisti sau urmasii lor din SRI,etc. care isi bat joc de orice norma deontologica , pe de alta parte tinerii psihologi nu-si pot face profesia din cauza primilor si au ajuns sa scrie sub pseudonim de frica sa nu-si piarda profesia. Pacat ca ziaristi de acest calibru nu ataca aceasta problema cruciala. Pentru cei interesati :

    http://www.cotidianul.ro/index.php?id=43&art=11915&diraut=168&cHa sh=79ba0fcf0b
  • 0 (0 voturi)    
    Argument (Duminică, 23 septembrie 2007, 15:10)

    Paul_T [anonim]

    Ca sa vedeti cata dreptate are Cristian cititi mai jos , de la sursa, un exemplu concret despre productul intelectual al "tovarasei" ( cred ca mai indicat ar fi calificativul de matracuca ! ) Cristina Anisescu care ii transforma pe securistii dinainte de 1989 in ...psihologi iar ea se transforma deontologic...in spalatoare de cadavre ale politiei politice :

    "Cristina Anisescu
    Dosarul informatorului
    Analiza „tranzactiei” cu Securitatea
    Conform modelului dezvoltat de Berne, in fiecare individ coexista trei stari ale Ego-ului: starea de parinte, de adult si de copil. Aceste stari nu au nici o legatura cu varsta efectiva sau cu gradul de rudenie, ci se refera la modele de comportament adoptate intr-un anumit context, in cazul de fata, colaborarea cu securitatea. Prin extensie interpretativa, analiza tranzactionala, elaborata de Eric Berne, poate fi utilizata pentru explicarea comportamentului „aliatilor” puterii represive-informatorii.
    Fiecare angajament semnat sau nota informativa furnizata, fiecare recompensa primita pentru „serviciile” aduse securitatii poate fi definita ca o tranzactie; actorii principali ai acestui schimb, informatorii, au „ales” sa interactioneze prin identitati conspirate si mutabile, fiecarui tip de relatie fiindu-i specific una din starile enuntate anterior. "

    Productul intelectual al matracucii il gasiti pe :

    http://www.cnsas.ro/main.html

Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by