Pana in 1989, greva minerilor din '77 ramane unica demonstratie de forta in care un prim-ministru a fost sechestrat, iar dictatorul - umilit de oamenii muncii.
August 2007. Miron Cozma e la inchisoare. Faima i-a apus printre ortacii care, in anii ‘90, faceau legea pe bulevardele Capitalei. Mineriadele au compromis Valea, iar economia de piata a dus la inchiderea minelor Dalja si Barbateni.
Saracia domneste printre blocuri-ghetou si localnici dependenti de salarii mizere si ajutoare sociale. Valea Jiului a dat insa tarii si baroni locali, care prospera prin afacerile cu minele ramase.
Anul disidentei romanesti
August 1977. Judetul Hunedoara a devenit enclava romaneasca in care comunistii au pierdut total controlul. Pornita la gongul legii pensiilor, nr. 3/1977, greva ortacilor s-a intins ca o metastaza care ameninta sa ucida un sistem, pana atunci infailibil. S-a intamplat in zilele de 2 si 3 august, dar germenii miscarii au aparut pe data de 1.
Pentru PCR a fost un an greu. Disidentii Paul Goma, N.C. Munteanu si Vlad Georgescu paraseau tara si vociferau in Occident contra regimului, „Europa libera” transmitea informatii necenzurate despre cutremurul din martie, iar matematicianul Mihai Botez isi incepea disidenta.
Faceau valva si cazurile Monicai Lovinescu - agresata de agentii Securitatii la Paris -, dar si scrisoarea deschisa catre Ceausescu a muncitorului Vasile Paraschiv de la Ploiesti.
EVZ readuce in memorie cele trei zile de anticomunism din august ‘77, cand minerii au reusit inimaginabilul: l-au adus pe dictatorul Ceausescu intre ei si l-au sechestrat pe primul-ministru Ilie Verdet.
Scandal de la legea pensiilor
Scanteia care a aprins bazinul Vaii Jiului a fost legea pensiilor, care forta cresterea productiei de carbune prin restrangerea drepturilor lucratorilor. Potrivit poetului Marian Boboc - cercetator acreditat la CNSAS - tentativa Partidului a fost ultima picatura: „In conditiile din subteran se prelungea varsta de pensionare de la 50 la 52 de ani.
Informarile Securitatii mentioneaza ca, pe 1 august, erau deja stari grave de nemultumire”.
Dupa ce au „periat” mii de pagini din arhive si au intervievat martori ai evenimentelor, Marian Boboc si colegul sau, profesorul Mihai Barbu, sunt siguri ca „miscarea minereasca a fost una profund anticomunista”.
Ceausescu, fluierat
Protestul care l-a adus pe Ceausescu la Petrosani si l-a facut pe Verdet sa respire aerul sechestrarii e unul de exceptie. Data de
1 august i-a gasit pe minerii din Vale sub asediul zvonurilor privind inasprirea si mai crunta a conditiilor de lucru si de viata.
„Zvonurile existau, dar oamenilor nu li se spunea nimic despre lege. Era haos si in conducerile minelor cu privire la aplicarea ei si asa au aparut, pe 1 august, „elementele recalcitrante” care protestau pe fata”, spune Marian Boboc.
In noaptea de 2/3 august, flacara revoltei a cuprins toate cele zece mine. La Poarta 2 a exploatarii de la Lupeni s-au intalnit atunci toti grevistii, cu sotiile si copiii acestora. La Mina Paroseni, schimbul de noapte a parasit sutul in frunte cu liderul minerilor din ‘77, Constantin Dobre.
In fruntea a 1.000 de oameni, acesta a pornit spre Lupeni, unde a facut jonctiunea cu minerii sositi din tot bazinul.
„Vorbea bine, despre nevoile noastre, si am zis ca Dobre trebuie sa ne fie conducator”, isi aminteste Dumitru Iordache, fost grevist.
Miscarea a avut insa un ritm halucinant. Printre injuraturi si amenintarile cu blocarea economiei nationale, Ilie Verdet a sosit la Petrosani, unde a fost sechestrat, urmat de Ceausescu, primit si el cu huiduieli si imbranceli.
Un raport al Securitatii, intocmit la ordinul lui Nicolae Plesita, atunci adjunct al ministrului de interne, mentiona mobilizarea exemplara a securistilor: in noaptea de 2/3 august s-au infiltrat in Vale 160 de ofiteri si subofiteri de la Bucuresti si 700 din judetele limitrofe.
Apoi au urmat condamnarile. Liderul Constantin Dobre a fost mutat la Craiova si a trait 13 ani, urmarit 24 de ore din 24. In 1990 a ajuns in Anglia, unde a primit azil politic.
0
0
