Inmormintarea PF Teoctist a adunat 8.000 de persoane in Dealul Mitropoliei, plus toata crema politicii din Romania. Cea mai grandioasa slujba de inmormintare savirsita in ultimii zece ani in Romania a fost pentru multi participanti ca un spectacol, pentru care s-au pregatit cu grija.
Preacredincioasele si-au pus pe cap cele mai bune basmale si au luat cele mai lungi fuste, preotii si-au incaltat pantofii de duminica, lacuiti si cu virf subtire, dupa o moda doar de ei stiuta, venind in grupuri imense la catafalcul Patriarhului. Toti au sperat ca, atingind trupul celui trecut in lumea dreptilor, se vor contamina un pic de duhovnicia sa.
Ultima sansa de a-l atinge ca muritor de rind pe Patriarh s-a consumat putin dupa 8.30. Dupa Sfinta Liturghie savirsita de PS Sebastian Ilfoveanul, in Catedrala Patriarhala nu mai puteai arunca un ac. Zeci de preoti si maicute s-au inghesuit cot la cot cu mirenii pentru a saruta pentru ultima oara mina PF Teoctist.
Aproape incognito, in straie cernite, SS Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului, a ajuns printre ultimii linga sicriu, insotit de IPS Teofan al Olteniei. Anuntul inchiderii bisericii pentru pregatirea slujbei a stirnit nelinistea multimii din biserica, toti inghesuindu-se sa mai atinga o data macar sicriul, sa mai faca o ultima fotografie cu Patriarhul.
Caci afara stapinii absoluti au fost jandarmii si sepepistii, insensibili la rugamintile credinciosilor.
De cu totul alt tratament au beneficiat oficialitatile si asa-zisele VIP-uri care au venit la inmormintare, avind acces atit in Catedrala, cit si in fata ei. Lia Lambrino, sotia celui care-si zice printul Paul de Romania, a reusit sa atraga atentia prin palaria sa, asa cum Vadim Tudor si-a etalat ultimul model de ochelari de soare, asortati cu o mina indurerata.
Ca si cum ar fi fost o intrecere intre institutiile statului, Administratia Prezidentiala, Guvernul si Parlamentul si-au trimis reprezentanti la catafalcul Patriarhului cit sa umple locul din biserica ramas liber dupa ce au intrat membrii Sinodului si delegatiile din strainatate, care tocmai isi rostisera mesajele de condoleante in Palatul Patriarhal.
Culoarea politica a vecinului de rind nu a mai contat. Importanta a fost doar distanta pina la catafalc, respectiv sansa de a fi luat in prim-plan de camerele de luat vederi.
Desi nemultumit de restrictionarea accesului in biserica, poporul s-a bucurat insa pentru sansa de a fi martor la eveniment, urmarind ce se intimpla in biserica pe ecranele mari din curte. Un preot din Ardeal, care a slujit in tinerete sapte ani ca diacon la Patriarhie, nu s-a multumit insa cu imaginile luate de TVR.
Cocotat pe un stilp de balustrada, a dominat cu o camera video intreaga multime vreme de trei ore, vrind sa nu piarda nici un moment. Ca si acesta, cu constiinta ca traiesc un moment istoric, clericii, dar si simpli credinciosi au batut cale lunga ca sa ajunga la Bucuresti.
Ana Muresan, o vadana de 73 de ani, a ajuns cu doua zile inainte la Patriarhie, tocmai din Bistrita, din satul Ciceu-Giurgesti. Nu poate sa defineasca imboldul pe care l-a avut. L-a vazut insa pe Patriarh cu mai multe ocazii, ultima oara anul trecut la inscaunarea ca mitropolit al Clujului a IPS Bartolomeu.
“L-am iubit pe Patriarh. Cind eram in preajma lui simteam ceva ca un aer frumos mirositor, nu stiu cum sa va explic. Avea duh sfint. De asta cit am stat aici, de miercuri, n-am simtit nici foame, nici sete, nici caldura”, spune Ana Muresan, care mai venise la Bucuresti in 1986, cind s-a darimat Sfinta Vineri. “M-am nimerit atunci aici.
Era chiar intr-o vineri si nu mi-a venit sa cred cind am vazut buldozerele. A fost o minune ca a ramas intreaga, dar Dumnezeu s-a razbunat pe Ceausescu, ca el a fost prins tot intr-o vineri”, spune batrina.
Maica Iuliana, de la Manastirea Vladimiresti, din judetul Galati, are 76 de ani si a facut puscarie in doua rinduri pentru vina de a fi purtat haine monahale. Dupa ce celebra stareta Veronica de la Vladimiresti a fost eliberata, maicutele au facut calugarie alba, cum se spune, adica ascultare monahala imbracate cu haine civile.
“Pina in 1989 am facut ascultare la fosta ferma a Patriarhiei, de la marginea Bucurestiului, si am prins si inmormintarile lui Iustianian si Iustin. A fost si atunci frumos, dar mai restrins, ca nu era voie”, spune maica.
Pe obrazul ei, anii traiti cu teama de a-i fi deconspirata credinta au lasat brazde adinci, insa acum e bucuroasa ca a apucat sa fie martora si la inmormintarea lui Teoctist, ale carui pacate nu vrea sa le judece.
Intr-o perioada cu totul diferita l-a cunoscut pe Patriarh preotul Florian Piscu-Lungescu din Bolintin Vale, care a venit la funeralii insotit de toti preotii din protopopiatul sau, in jur de 50. “Patriarhul a fost pina anul trecut, cind s-a infiintat Episcopia Giurgiului, episcopul nostru si a venit de multe ori in bisericile noastre.
Sper sa avem un patriarh macar la fel de bun ca el de acum inainte”, spune preotul.
Slujba de inmormintare, savirsita dupa un ritual special pentru calugari ierarhi, a cuprins si o predica a IPS Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care asigura locotenenta patriarhala. Cu o voce schimbata, aproape tremurinda, el a evocat pe larg realizarile si meritele Patriarhului.
“A continuat traditia ecumenica a Bisericii noastre, care evita atit izolarea, cit si dizolvarea identitatii noastre”, a spus IPS Daniel. Sicriul a fost apoi scos afara pe brate de citiva episcopi, ce au inconjurat Catedrala in cintece bisericesti, pe un drum presarat cu petale de flori.
Depunerea in cavoul proaspat, linga ceilalti patriarhi - cu exceptia lui Iustinian, ingropat la Radu Voda -, s-a facut in ecourile lui “Hristos a inviat!” si ale salvelor de tun. Oricit s-au straduit oamenii sa le numere si sa le renumere, nu le-au iesit insa 21.
