Cum ar trebui sa fie Patriahul? Pai, in primul rand, eu spun ca ar trebui sa fie un om cu calitati morale, adica dotat moral, cu o viziune morala.
Impresia mea este ca BOR considera subiectul tabu. Putem vorbi despre orice, numai despre moralitate nu, par sa spuna ierarhii. Si intr-un fel e firesc, pentru ca, odata deschis subiectul si dac-ar fi cei mai cinstiti si mai drepti oameni din lume, acuzele ar curge pe banda rulanta.
Cel mai usor lucru este sa ataci pe cineva pe tema moralitatii sale (faptele bune se fac pe ascuns, nu te poti lauda cu ele).
S-ar putea insa ca ierarhii BOR sa nu fie cei mai cinstiti si mai drepti oameni din lume si s-ar putea sa existe in acest moment chiar un deficit - raportat la restul societatii. Nu ma refer la preotii obisnuiti, care, in general, urmeaza ritmul societatii, ci la oamenii cu functii in BOR.
E aproape de neinchipuit acum un discurs despre moralitate - clar, senin, puternic, genuin, intelept (de obicei, “intelept” e folosit de ierarhi ca un fel de eufemism pentru cel mai acceptabil compromis, dar nu la intelepciunea asta ma refer), venit din interiorul ierarhiei.
Totusi, mai devreme sau mai tarziu, el va trebui injghebat si cel care o va face va trebui sa fie “fara dosar”.
Cazul rectorului de la Teologie e un bun exemplu. Ok, omul a parasit postul, dar probabil ca si institutia ca atare are o problema. Un simplu discurs bineinteles ca n-ar rezolva problema, insa cel putin ar aduce-o la lumina.
La fel si cu mult discutata problema a dosarelor de Securitate. E de inteles momentan refuzul ierarhilor de a da curs unei batalii a dosarelor acum, cand rivalitatile intre (probabil) zecile de tabere sunt ascutite la maximum, iar fostii securisti, laici sau nu, au posibilitatea de a pune pe tapet mai multe si mai tari dosare decat cei curati.
Lucrurile trebuie facute totusi, mai devreme sau mai tarziu. Mai bine mai devreme. Pe termen scurt, institutia va iesi mai slabita din aceasta istorie, dar cel putin va putea fi construit un viitor. De aceea va trebui ca viitorul patriarh sa aiba o sustinere reala si putere si sa nu fie rezultatul “intelepciunii” compromisului.
Sunt convins ca mai ales in interiorul institutiei exista o frustrare din ce in ce mai acuta privind moralitatea si chiar ma astept sa existe grupari underground, dar deja organizate, in sanul BOR, care contesta autoritatea intregii conduceri a institutiei.
Fara un patriarh puternic gata sa ii intampine cu un discurs reformator moral ele vor castiga din ce in ce mai multa putere si e posibil sa devina un ghimpe foarte suparator.
Bun, acum toata lumea vorbeste de IPS Bartolomeu Anania ca fiind probabil persoana cu cele mai multe sanse, daca se hotaraste sa candideze la functia de patriarh, desi, din ultimele declaratii, se pare ca n-are aceasta intentie. Avantajul lui ar fi in primul rand varsta (stiu ca suna cinic si imi pare rau pentru ca omul Anania mi-e foarte drag si a facut fapte demne de aducere aminte).
Toata lumea simte ca nu s-a conturat o grupare indeajuns de puternica pentru a lua conducerea si atunci temporizarea e convenabila pentru majoritatea. Sunt multi si cei care simt ca nu isi pot negocia pozitia si mai asteapta un prilej de a se face din nou cartile.
S-ar putea insa ca gruparile de acum sa se faramiteze si mai mult in anii ce vor urma, in loc sa se intareasca, iar batalia dosarelor sa se declanseze usurel ajungandu-se la un razboi de uzura ce va dura ani si ani.
P.S. Ce nu-mi doresc deloc: sa vad un simulacru de imbunatatire a imaginii BOR, o cadere in ridicol, o modernizare de fatada - cu slujbe de Pasti alaturi de formatii rock, preoti care spovedesc pe Internet sau chestii din astea penibile.
P.P.S. Nu cred in impartirea ecumenisti - traditionalisti. E o impartire functionala pe termen scurt, dar nu reala. Nu politica externa, ca sa zic asa, e problema care aprinde spiritele.
