Toate partidele au cel putin cite un schelet in dulapul lor cu cinste si onoare. Cadavrul poarta numele de licitatie cu cintec si este interfata perfecta pentru spaga, adica bani negri pentru partid si clienti.
Sintem un popor care incepe sa guste din beneficiile vocabularului modernizarii. Orice om care se vrea activ social stie diferenta dintre incredintare directa si licitatie. Orice om politic care vrea sa colectioneze aparitii televizate pline de miez ridica problema cheltuirii banului public sau a pomenilor electorale de la buget.
Ziarele isi deschid editiile de multe ori cu anchete legate de regii asfaltului, licitatiile de la primarie sau ordonantele cu bani date pe sest de catre Guvern. Avem deci o situatie de mare interes. Pentru ca fiecare centru de interes politic are cel putin o licitatie dubioasa la sertar, generalizarea este, paradoxal, solutia salvatoare pentru a abate atentia de la propriul dulap.
Prima este abordarea de genul: cine vorbeste, hotul ala? Este strategia preferata a fanilor imaculatei conceptii prezidentiale. Cind i se aminteste lui Traian Basescu de grupurile sale de interese, raspunsul sau direct sau mediat este de a aminti de dulapul dusmanului, mobilierul propriei case devenind subiect de amnezie incapatinata si sustinuta.
Multa lume vorbeste de faptul ca o parte din clientii PSD, gen regii asfaltului, au fost preluati de catre PD si presedinte. Nu e chiar asa, e o intoarcere la origini. Sa ne amintim ca regii asfaltului si-au luat firman pe vremea in care PD controla o buna parte din fondurile de investitii ale guvernelor din perioada 1996-2000.
Inclusiv prin Ministerul Transporturilor, unde Traian Basescu a fost un numar unu de necontestat. PNTCD s-a ocupat cu taierea surselor prin care se scurgeau banii (va mai amintiti de mult-hulitele lichidari ale mult-hulitului Radu Sarbu de la FPS?), iar PD, cu imparteala a ceea ce raminea in navod. Aici sint banii dumneavoastra! Amintiri placute si utile.
De partea cealalta, niste smecheri mai cu staif, cu papion sau cu geaca si basca rosii, au doua metode de a se onorabiliza. Prima este de a arunca o usoara perdea de difuzie asupra actului extrem de concentrat de a da bani publici catre o sursa dinainte stabilita printr-o intelegere nelegala.
Peste tot se fura cind e vorba de domenii strategice in toata lumea, deciziile sint politice (a se vedea episodul Melescanu si licitatia pentru avioanele de lupta), ce sa-i faci, asa e capitalismul, e normal sa ungi si la stinga, si la dreapta, asa e si in UE, chiar si in cel mai cinstit colt de Suedie. Doctrina liberala este promotoarea amoralitatii poate, dar nu a ilegalitatii.
Dinu Patriciu, dusmanul uitat al capeteniei din cealalta tabara, stie foarte bine asta, dar practica mistificarea cu ajutorul gurilor care au fost pe statul sau de plata. Iar social-democratia nu mai exista. A fugit peste hotare sa-si ia castel (Mitrea), se chinuieste si tot nu mai intereseaza pe nimeni (Nastase), sau nu intereseaza pe nimeni (Geoana).
Toti acesti domni mai sus-mentionati sint niste persoane onorabile si cinstite. Asemenea partidelor din care fac sau au facut parte. Licitatiile din dulap sint stiute, dar niciodata anchetate. Asta da, putem generaliza.
