Intr-o Romanie in continua prefacere, vizionari veritabili in politicile publice sunt din ce in ce mai putini. Si e clar ca ei nu se regasesc la justitie. Dovada o constituie cavalcada codurilor penale si de procedura penala in care lucrurile bune se pot pierde atat de usor.

SCENARIU. E o noapte calduroasa si abia ai reusit sa atipesti. Te trezeste brusc un zgomot infundat care pare sa vina din sufragerie. Ce sa fie? Te gandesti ca-i tata, dar nu, ca tu nu mai stai cu ai tai. Esti singur acasa si ai inchis usa si geamurile inainte sa te culci. Te ridici in capul oaselor si asculti cu urechile ciulite.

Mai auzi un zgomot si inima incepe s-o ia la vale: e cineva in casa ta. Probabil un hot. Sau mai multi? “Sa ies? Dar cu ce ma apar? Sa sun la politie? Da, asta e! Dar telefonul e in sufragerie.” Se aude un scartait. “Ah, e de la sertarul in care imi tin banii. Toti banii. Mai bine ies. Si daca ma omoara?” Risti si te hotarasti sa intervii.

Apuci in graba o vaza de pe noptiera si iesi razboinic cu ea deasupra capului: “Ce faci, ma, nenorocitule?! Furi, ma, furi? Sau vrei sa ma omori?”. Cagulatul interpelat, sigur pe el, isi vede de treaba mai departe, nescapandu-te nici o clipa din ochi. Ia banii si da sa plece maraind: “Stai linistit, ca te tai!”.

Ai vrea sa stai pe loc, dar dimineata trebuie sa-ti platesti rata la banca. Si te apuca furia. Fara sa mai gandesti te repezi in urma lui: “Stai. Da-mi banii inapoi, hot nenorocit!”. Si de aici nu mai stii cum ai ajuns sa arunci vaza drept in moalele capului cagulat. L-ai ranit. Chemi salvarea si politia.

Iti linistesti bataile inimii, spunandu-ti ca ai fost in legitima aparare, n-ai cum sa patesti ceva, doar ti-ai aparat casa si bunurile.

Acum legea e clara

“Se prezuma ca este in legitima aparare si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane, prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.”

Asa suna alineatul 2 indice 1 al articolului 44 din actualul Cod Penal, introdus in anul 2002 si

modificat in 2005. Prevederile lui s-au aplicat in celebrul dosar Adrian Iovan. Sotul creatoarei de moda Romanita Iovan nu a fost tras la raspundere penala pentru ca l-a impuscat mortal pe Bogdan Iancu, hotul care-i calcase casa in toiul noptii.

Procurorii Parchetului Capitalei au dispus neinceperea urmaririi penale, stabilind ca Adrian Iovan a actionat in legitima aparare.

Desi legea este extrem de precisa, cazul a reusit sa divizeze societatea romaneasca in doua mari tabere, daca-i excludem pe cei neutri. Proprietarii, oameni cu stare, au sustinut ca Adrian Iovan si-a aparat casa si viata. La fel si multi alti romani.

Familia lui Bogdan Iancu crede si azi ca moartea rudei a fost de fapt o crima! Si ei au de partea lor sustinatori.

PARAGRAF DISPARUT. Nu este greu sa ne imaginam cat de adanca ar fi prapastia dintre tabere daca s-ar petrece un incident similar, fara ca prevederea din alineatul 2 indice 1 sa mai existe.

Ceea ce este foarte posibil, avand in vedere faptul ca in ultimul proiect de Cod Penal, aflat deja in dezbatere publica, paragraful nu se mai regaseste.

Lipseste cu desavarsire, dupa ce ne-a luat ani buni ca sa-l facem text de lege. Proiectul se afla pe site-ul Ministerului Justitiei inca din luna martie, iar noua conceptie despre legitima aparare apartine echipei fostului ministru Monica Macovei.

Se pare ca aceasta viziune este impartasita si de echipa actualului ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu.

Textul suna asa: “Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului”.

Un articol de Miruna Pasa Petru, Violeta Fotache

Integral in Jurnalul National