PSD poate cadea in continuare pe toboganul politicii autohtone impins de combinatiile lui Viorel Hrebenciuc sau isi poate reveni eliminandu-l din marile jocuri ale partidului pe cel mai redutabil dintre aranjorii sai de culise.
Social-democratii au pierdut in ultimii doi ani si jumatate, pe mana lui Hrebenciuc, influenta politica, simpatizanti, credibilitate interna si externa. PSD a abandonat nechibzuit sefia Camerei Deputatilor in favoarea tanarului liberal Bogdan Olteanu, preferatul lui Hrebenciuc.
PSD a fost manat in experienta aventurii referendumului anti-Basescu, fara sa-si converteasca pierderile in castiguri printr-o asociere la guvernare, asa cum prevedea ecuatia Hrebenciuc.
PSD l-a santajat pe Calin Popescu Tariceanu cu legea maririi pensilor, adunand puncte in cosul liberal al premierului, in ciuda discursurilor social-democrate disperate, iar acum incearca sa recupereze terenul pierdut prin miscari bruste, dar controlate tot de Hrebenciuc.
Sub presiunea organizatiilor judetene care vor un PSD puternic si influent, Mircea Geoana a lansat ideea motiunii de cenzura mai mult cu scopul de a-l convinge pe Tariceanu sa-i primeasca pe social-democrati in executiv, decat cu gandul la o schimbare de guvern.
Primul ministru a spus insa transant ca nu intentioneaza sa faca un guvern cu PSD, astfel incat Mircea Geoana e pus in situatia neplacuta fie de a gasi un artificiu pentru a amana incercarea de rasturnare a Cabinetului Tariceanu, fie de a-si asuma riscul esecului motiunii de cenzura.
Viorel Hrebenciuc, petitor ezitant la portile liberale, are o lista impresionanta de argumente impotriva motiunii de cenzura, actiune care i-ar putea deschide presedintelui Basescu usa Palatului Victoria sau care ar duce la alegeri anticipate.
Motivatiile sale nu-i strica insa lui Geoana poza de lider, ci sunt spuse, la nevoie in surdina, intr-o formula convenabila fiecarui deputat si senator, plecand de la adevarul simplu ca nici un parlamentar nu vrea sa renunte inainte de termen la fotoliul sau.
Solutiile lui Hrebenciuc nu sunt insa de nici un folos partidului, iar de la alegerile din 2004 pana acum PSD a traversat ireversibil cu ajutorul sau drumul de la certitudine la indoiala. In aceasta perioada Hrebenciuc a condus partidul din umbra, aducandu-l in starea nevrotica actuala.
Hrebenciuc a fost de fapt lasat sa se joace cu destinul PSD de liderii centrali si locali ai acestui partid, care fie au fost pacaliti cu promisiuni de toate felurile, fie erau convinsi ca strategiile lui nu dau niciodata gres.
Cum nici n-au primit beneficii de la cabinetul Tariceanu 2 si nici nu intrevad oprirea declinului, fruntasii PSD din teritoriu sunt tot mai nervosi, iar conducerea centrala este obligata sa gaseasca modalitati imediate de crestere a PSD. Motiunea de cenzura ar fi in viziunea multora o demonstratie de barbatie din partea social-democratilor dupa un lung sir de lasitati, ezitari si esecuri.
Dar aceasta demonstratie, ca si reformarea de fond a partidului nu pot avea loc decat dupa scoaterea lui Viorel Hrebenciuc din rolul de seducator permanent si sef neinscaunat al PSD.
