Cresterea burselor, datorata in special reducerii dobanzii de refinantare de catre Federal Reserve, a continuat in sesiunea de luni. Cu toate ca mesajul transmis catre pietele financiare a fost destul de puternic, totusi o mare parte din investitori au ramas inca sceptici in ceea ce priveste finalizarea crizei din pietele de credit.
Motivul: multi isi pun intrebarea “nu cumva Fed a facut doar o jumatate de pas?”, adica in loc sa reduca ambele dobanzi (de referinta si de refinantare), a preferat sa o reduca numai pe cea de-a doua, ce-i drept, cu 0,5%.
Se pot aduce argumente pro si contra acestei masuri: “era mai bine daca le scadea pe amandoua”, pentru ca de scaderea dobanzii de refinantare vor beneficia doar bancile, nu si cetateanul american, “e bine ca a procedat asa”, pentru ca a evitat o acutizare a crizei de lichiditate din piete.
In tot cazul, un lucru este cert: schimbarea de limbaj din declaratia oficiala a Federal Reserve, data publicitatii vineri odata cu reducerea dobanzii de refinantare, a dus la cresterea speculatiilor in piata in sensul unei noi reduceri, de aceasta data a dobanzii de referinta, la proxima sedinta a Fed, din 18 septembrie.
Cu toate acestea, inca mai exista in piata o mare doza de scepticism, ca nu-i spun pesimism de-a dreptul, cu privire la viitorul economiei americane de care, in mod automat, se leaga atat cursul dolarului, cat si trend-ul viitor al burselor.
Deja au inceput sa se faca multe comparatii intre scaderea sectorului imobiliar din perioada recenta cu criza dot-com-urilor de la inceputul anilor 2000. Multi dau vina pe Alan Greenspan, fostul guvernator Fed, datorita politicii sale de reducere drastica a dobanzii de referinta, de pana la 1%, pentru actuala criza din sectorul de ipoteci.
Sustinatorii acestei idei considera ca fluxul mare de bani “ieftini”, care a inundat pietele financiare ca urmare a unei dobanzi de numai 1%, a fost cauza principala a cresterii accererate a numarului si valorii creditelor acordate in perioada respectiva.
Nu putem zice ca nu este asa. Insa, trebuie sa analizam si celalalt aspect: acela al contextului in care Alan Greenspan a recurs la acea politica “in extremis”. Abia intrata in criza dot-com-urilor, America anului 2001 s-a trezit amenintata de un nou pericol, acela al terorismului, care avea mari sanse sa trimita economia in colaps.
Prin masurile luate, Greenspan a evitat acest lucru, economia intrand doar intr-o faza de recesiune, care nu a fost de durata.
Primele semnale de rederesare economica au aparut in 2003, odata cu inceputul trendului de crestere a burselor si, ca urmare, in 2004 Federal Reserve a inceput campania de ridicare a dobanzii de referinta, in pasi constanti de 0,25%, pana la nivelul de 5,25%, cat este aceasta in prezent.
Abia acum cateva luni insa, au aparut primele semnale negative din piata de credite ipotecare. Nu i-a impiedicat nimic pe actualii oficiali ai Federal Reserve, in special pe Ben Bernake, care este la carma Fed de mai bine de un an si jumatate, sa ia masurile de cuviinta pentru evitarea acestei crize.
Este posibil ca acestia, avand la dispozitie mult mai multe date decat oricine din pietele financiare, sa nu fi considerat necesara o schimbare de politica, la acel moment.
Diferente de opinii dintre Ben Bernanke si participantii in pietele de capital au mai existat. La sfarsitul lui 2006 pietele credeau din nou intr-o reducere a ratei dobanzii, ca urmare a slabirii ritmului de crestere economica. Sperantele au fost desarte insa. Nu putem exclude ideea ca nici de aceasta data nu se va intampla acelasi lucru.
Ideea de baza este ca Federal Reserve nu are niciun mandat de a interveni in sprijinul cotatiilor bursiere. Repet: niciunul. Principalul target este stabilitatea preturilor, deci lupta contra inflatiei, in conditiile mentinerii cresterii numarului locurilor de munca din economia americana.
Doar in cazul in care anumite fenomene din pietele financiare (falimente majore ale unor fonduri de investitii, lipsa lichiditatii din piete, samd) ar putea duce la neindeplinirea acestui target, Federal Reserve intervine, de obicei prin reducerea ratei dobanzii.
Ca asistam la o criza de lichiditate, este cert. Ca ea nu se manifesta nici in pietele de capital, nici in piata Forex ci doar in piata de credite, iarasi este cert. Criza care, sigur, a determinat scaderi ale indicilor bursieri in perioada recenta.
Dar pana la a trage concluzia ca Federal Reserve are ca singura sansa intrarea pe un trend de reducere a dobanzii de referinta pentru a evita un crah bursier sau pentru a nu impinge economia intr-o viitoare recesiune, mai trebuiesc indeplinite cateva conditii.
Ca aceasta criza sa se imprastie in intreaga economie. Ca pierderile sa se manifeste nu numai la fondurile de investitii, societatile de imprumuturi ipotecare, bancile sau casele de brokeraj care gestioneza aceste fonduri, ci si la companiile energetice, din sectorul industrial sau de tehnologie, adica exact acelea care nu au nicio legatura cu problemele din sectorul imobiliar.
Motive suficiente pentru scepticismul de care au dat dovada bursele in sesiunea de luni, 20 august. Indicele Dow Jones a crescut 42,27 puncte la 13.121,35, S&P500 a inchis “pe zero” la 1.445,55, in timp ce indicele de tehnologie Nasdaq100 a crescut 0,23% la 1.893,05 puncte.
Nici Europa nu a perfomat cu mult mai bine: DAX30 din Germania a crescut 0,4% la 7.407,53, indicele pan-european EuroStoxx50 +0,39% la 4.173,29, iar FTSE100 de la Londra a crescut 0,24% la 6.078,70 puncte.
Si dolarul a ramas cvasi-constant: a inchis la 1,3476 fata de euro, la 114,91 fata de yenul japonez, la 1,9879 fata de lira sterlina si la 1,2053 fata de francul elvetian.
Rezumand, se poate discuta mult daca Federal Reserve a realizat doar o jumatate de masura sau nu. Insa, este sigur ca a facut un prim pas. Ramane de vazut daca vor fi necesari si urmatorii...
