Emigrati sau in cautarea unui loc de munca, romanii plecati sunt, mai nou, rasfatatii stirilor. Evenimentul international nu are semnificatie decat daca la el a participat, direct sau ca martor, un concetatean.
Un succes, un accident, o infractiune in care este implicat un roman pribeag capata proportii cosmice. Tot ceea ce face el este o isprava iesita din comun, exceptional in bine sau in rau, fie ca a sculptat fata statuii lui Iisus din Rio de Janeiro, fie ca a usurat fraudulos un bancomat.
Romanii plecati s-au transformat intr-un fenomen mediatic care depaseste simplul fapt al exilului politic sau al migratiei fortei de munca. Ambasadorii neoficiali ai Romaniei printre straini, secretul boomului economic, prada electorala pentru politicieni si target pentru televiziuni si publicatii electronice, in jurul lor se confrunta interese de stat sau private.
Poarta nu numai povara responsabilitatii pentru propria viata, li s-a asezat pe umeri - fara sa o ceara si fara sa o doreasca poate - greutatea tarii lasate in urma.
E o saga ce trebuie povestita, istoria fiecaruia contine simbolic adversitatile indurate de poporul roman, nerecunoasterea meritelor si sacrificiilor sau conspiratia si tradarea strainilor.
Un roman plecat este ca un ou de cristal din vitrina cu bibelouri. L-ai zgariat, ai incurcat-o precum fostul ministru de externe liberal Mihai-Razvan Ungureanu, obligat sa demisioneze pentru ca n-a ridicat la rang de prioritate nationala eliberarea din detentie a celor doi muncitori fotografi amatori intr-o baza militara americana din Irak.
Comunitatea este astazi din nou in pericol de moarte: comandouri extremiste ii vaneaza pe romani prin colturile lumii.
Cel putin asa a fost reflectata de principalele televiziuni moartea intr-un incendiu a patru copiii rromi in Italia.
Desi autoritatile n-au stabilit daca incendiul a fost accidental sau premeditat, desi principalii suspecti sunt parintii, desi organizatia care a revendicat crima si i-a amenintat cu moartea pe rromii pripasiti pe langa marile orase nu este cunoscuta, unul dintre principalele posturi de stiri a titrat, iresponsabil si diversionist, extremistii italieni au ucis patru copiii rromi din Romania.
Iar o jurnalista care sacaia logica sanatoasa a unui invitat a comparat, aberant, dar cu siguranta data de ignoranta, organizatia-fantoma „Grupul Armat pentru Curatenie Etnica” cu al-Qaida, necunoscuta, chipurile, inainte de atentatele de la 11 septembrie. Activarea complexului arhaic de cetate asediata, de media sau de politicieni, functioneaza impecabil.
Daca in tara suntem doborati de canicula si vitezomani, afara suntem exterminati de fanatici sangerosi.
De ce ne urasc strainii? Pentru ca nu stim sa ne vindem imaginea, a revenit vechea obsesie „cum ne vad ceilalti”. Hainele de duminica, bijuteriile grele si sclipitoare, lamborghiniul care-l ascunde pe musteriul magazinelor second-hand, „cum ne vad ceilalti”, vecini si straini, este mai important decat cum suntem in realitate.
Pentru ca suferim de un enervant si incurabil complex de inferioritate manifestat prin victimizare si mania grandorii.
