Dosarele de urmarire ale fostei Securitati, precum si unele documente intocmite de angajatii de la Cadre ai PCR abunda in informatii despre presupusa homosexualitate a unor preoti, sustin istoricii. In majoritatea cazurilor s-au dovedit a fi acuzatii inventate de securisti/cadristi cu scopul de a-i denigra sau de a-i transforma in persoane santajabile pe cei vizati.
Istoricii specializati in studiul dosarelor clericilor sustin ca acuzatiile legate de homosexualitate, care in perioada comunista era considerata infractiune, nu au fost patentate de Securitate sau de partid, ci au fost mostenite de la vechea Siguranta.
In perioada domniei lui Carol al II-lea, Biserica Ortodoxa a intrat in dizgratia Casei Regale din cauza refuzului inaltilor ierarhi de a accepta relatia extraconjugala a regelui cu Elena Lupescu. O vizita facuta de Carol al II-lea la Chisinau, dupa intoarcerea sa din exil si urcarea pe tron, a devenit un moment de rascruce in relatia dintre Biserica si autoritatile vremii.
Mitropolitul de atunci al Basarabiei, IPS Gurie Grosu, l-a impiedicat pe rege sa treaca prin portile imparatesti ale Catedralei din Chisinau fiindca, desi era casatorit, traia in nelegiuire cu Elena Lupescu. Apostrofarea pe care i-a facut-o regelui a dus la prigonirea ierarhului, care a fost acuzat de abuzuri si lipsa in gestiune.
Cercetat de Curtea de Casatie, mitropolitul Gurie a fost suspendat din functie de Sfintul Sinod la presiunile regelui, desi nu exista un temei canonic. Acesta s-a retras astfel la Manastirea Cernica. unde a si murit in 1943.
Potrivit istoricilor contactati de Cotidianul, Cernica si Neamtul au fost cele doua „focare” de presupusa homosexualitate pe care le-a conturat Siguranta in perioada interbelica, la ordinul autoritatilor carliste. Aceste doua manastiri au fost tinta predilecta a Sigurantei intrucit reprezentau repere in lumea clericala, pe linga ele functionind seminarii teologice de renume.
Acuzatiile de homosexualitate mergeau in tandem cu cele privind legionarismul si au facut ca, in 1941, seminarul de Cernica, unde s-a format si Teoctist, sa fie inchis de Ion Antonescu. Practica Sigurantei a fost considerata oportuna de Securitate, care s-a folosit de ea imediat dupa 1948, pina in 1959, cind s-au desfiintat manastirile.
„Imediat dupa raportul cu privire la activitatea contrarevolutionara din manastiri semnat de Alexandru Draghici in 1955, la Neamt, de exemplu, au avut loc arestari masive in anii ’58-’59, avind la baza acuzatia de homosexualitate. Nu cunosc numarul, intrucit nu am vazut inca dosarele penale”, spune istoricul Adrian Petcu, cercetator in cadrul CNSAS.
Informatiile legate de homosexualitate sau legionarism din dosarele Securitatii fie au fost preluate din documentele Sigurantei, fie au fost obtinute, prin aceleasi practici, direct de ofiterii incadrati de noul regim. Uneori, sursa Securitatii coincidea cu cea folosita de cadrist, iar in cazul preotilor putea fi vorba de inspectorii de la Culte, denumiti ulterior imputerniciti.
Acestia erau subordonatii de la nivelul judetelor ai sefului Departamentului Culte si, la inceput, sustin istoricii, majoritatea proveneau din rindul fostilor informatori ai Securitatii. “Cumpanasu, de exemplu, ca sef al Cultelor, nu avea acces la dosarele de Securitate, in schimb Securitatea avea acces la dosarele de cadre”, explica Petcu.
