Cineastei Anca Damian i-a venit ideea filmului cu doi ani in urma, in timp ce citea un articol semnat de Mihai Dobrovolschi in „B-24FUN“. Vedeta radio povestea in acel text despre „siamezul-problema“, adica un detinut dintr-o puscarie din Romania care si-a dorit foarte mult sa poarte numele Dobrovolschi.
Intimplarea i-a amintit Ancai Damian, dupa cum relateaza ea pentru Cotidianul, de „filmul «Rashomon» al lui Akira Kurosawa, care reprezinta cea de-a doua sursa de inspiratie pentru aceasta productie, prin ideea relativitatii adevarului, in functie de optica subiectiva a unui personaj sau altul“.
Sinopsisul „Intilnirilor incrucisate“ anunta o pelicula conceputa sub forma unui triptic: citeva povesti distincte, petrecute in Romania, se intersecteaza neasteptat in puncte tensionate, ciocniri care schimba intelesul intimplarilor.
Actiunea se petrece in Bucuresti pe parcursul a 24 de ore, iar scenariul reuneste medii sociale foarte diferite.
Una dintre secvente il are ca personaj central chiar pe Mihai Dobrovolschi, care se hotaraste sa isi cunoasca „dublul“ din puscarie, poreclit de ceilalti „vietasi“ de la Penitenciarul Rahova „Dobrovolschi“, din pricina simpatiei acestuia pentru vedeta radio, la fel ca in cazul real.
Episodul a fost filmat pe parcursul a zece zile, la insistentele Ancai Damian, chiar la Penitenciarul Rahova, unde, asa cum era de asteptat, echipa de filmari nu a dus lipsa de peripetii. Cei mai multi membri ai echipei se pling de faptul ca regulile penitenciarului presupun atitea verificari, formalitati si restrictii incit nu se poate patrunde inauntru decit dupa cel putin o ora de asteptare.
Fiecare zi de filmare din cele zece a insemnat intre zece si douasprezece ore petrecute printre „vietasi“.
Dimpotriva, actorii, regizoarea si cei din echipa de filmare au inceput sa empatizeze cu detinutii. Acestia au intrat in vorba cu neobisnuitii vizitatori si au inceput sa le ceara detalii despre actiunea filmului.
„Este un mediu extrem de dur si, indiferent ce vina poarta acesti oameni, este imposibil sa nu te impresioneze viata lor atit de grea, in conditiile de acolo, ingramaditi foarte multi intr-o celula, privati de libertate pentru totdeauna. Pentru noi, cel putin, a fost un moment care ne-a schimbat unele mentalitati si prejudecati“, povesteste Anca Damian.
Un alt episod al productiei, o conferinta internationala pe tema infractionalitatii juvenile, desfasurata la Amara, aduce in scena o poveste de dragoste intre directoarea Penitenciarului Rahova si Thorbjorn Jacobsen, un autointitulat ironic „birocrat“ din Finlanda, care vine pentru prima oara intr-o tara din estul Europei.
In rolul lui a fost distribuit chiar un actor finlandez, Matti Ristinen, care a declarat pentru Cotidianul ca a cunoscut-o pe Anca Damian la Helsinki. Desi marturiseste rizind ca nu si-a imaginat niciodata ca va juca intr-un film romanesc, pentru ca nu are „o imaginatie atit de dezvoltata“, Matti Ristinen se considera „norocos“ pentru ca a fost selectat pentru acest rol.
Anca Damian povesteste cum au decurs lucrurile: „Un producator finlandez a facut un casting pentru mine si a selectat patru-cinci actori, dintre care urma ca eu sa aleg mai departe“.
Intimplator, in perioada castingului final, ceilalti patru actori erau ocupati cu diferite alte proiecte cinematografice. „Matti era efectiv singurul care putea sa vina in acea perioada si era un pic speriat. La un moment dat, m-a intrebat chiar daca cred ca el poate sa interpreteze rolul in care l-am distribuit“, mai arata regizoarea.
Matti Ristinen va participa la filmari timp de opt sau noua zile, in conditii care, asa cum povestesc cei din echipa de filmare, l-au cam alarmat: trebuie sa lucreze timp de douasprezece ore pe zi. Actorul finlandez, bine cotat si popular in cinematografia nordica, ne-a declarat ca, „in Finlanda, o zi de filmari nu dureaza mai mult de zece ore“.
Ca sa preintimpine oboseala, actorul se retrage dupa fiecare „dubla“ intr-un colt mai izolat de linga platourile de filmare, pentru ca suetele obisnuite ale actorilor romani din pauzele de filmare i-ar „secatui energia“.
Actrita Oxana Moravec, distribuita in rolul directoarei penitenciarului, care va fi si primul rol principal din cariera sa, considera ca metoda de conservare a energiei folosita de actorul finlandez este atit de buna incit a adoptat-o la rindul sau, motiv pentru care nu a acceptat sa faca alte marturisiri pentru Cotidianul.
Distribuirea lui Matti intr-un rol principal a antrenat citeva schimbari: daca personajul din scenariu are in jur de cincizeci de ani, actorul finlandez are mai putin de patruzeci, „ceea ce m-a facut sa caut si o actrita mai apropiata ca virsta de el, pentru ca povestea de dragoste sa devina credibila“, explica Anca Damian.
Matti Ristinen nu este insa singurul finlandez implicat in aceasta productie, pentru ca un compozitor de aceeasi nationalitate a realizat coloana sonora a filmului.
Initial, regizoarea nu si-a dorit o pelicula cu o componenta muzicala importanta, insa producatorul care a ajutat-o sa isi gaseasca un actor finlandez i-a sugerat ca anumite momente ale filmului, cu actiune mai slaba, dar cu o latura emotionala puternica, ar trebui sa fie condimentate cu asa ceva.
Partea muzicala nu va fi insa una de provenienta exclusiv finlandeza, pentru ca intr-o anumita scena va aparea Caliu, membru al Tarafului haiducilor, cintind la vioara, spre deliciul lui Matti Ristinen, foarte atent la aceasta parte a repetitiilor.
Dupa ce spune din rarunchi pentru a mia oara „Liniste!“ si Motor!“, motiv de amuzament pentru intreaga echipa de filmare, regizorul secund, Mircea Ghinescu, mare amator de dansuri populare pe platou, arata ca „numai regizorul principal poate sti care este viziunea globala a filmului, care sint mesajele transmise, pentru ca, foarte des, ceilalti oameni de pe platouri fac
lucrurile cu un fel de automatism“. Productia va fi realizata in doar 19 zile de filmare si are un buget de 600.000 de euro. Actiunea este plasata in Romania anului 2007, cu un timp liniar, petrecut intr-o atmosfera puternic realista.
Regizoarea povesteste ca, pentru a conferi o impresie mai puternica de realitate sociala contemporana romaneasca, a folosit in film diferite evenimente adevarate, pe care le-a selectat chiar ascultind buletinele de stiri.
„Insa“, subliniaza Anca Damian, „in acest film nu mizez pe latura sociala, pe realitatile de tranzitie, dupa tendinta ultimelor productii romanesti, ci pe personaje ca individualitati puternice si pe relatiile care se stabilesc intre ele“.
