Motiunea PSD prinde viata, spre disperarea initiatorului. Din ceea ce era, initial, o usa de intrare la guvernare prin care sa se strecoare cativa social-democrati nerabdatori, motiunea are sanse sa darame cabinetul Tariceanu 2 cu votul de oportunitate al PD si PLD.
Precautia de a insera in text pasaje critice la adresa fostilor ministri Vasile Blaga sau Gheorghe Flutur n-a fost suficienta. Operatiunea prin care PSD urma sa-si aplice pe fata o spoiala de opozitie ori sa primeasca niste portofolii la centru si in teritoriu se apropie de esec.
Acum este obligat sa faca demonstratia ca nu a fost doar o miscare tactica de „opozitie constructiva”, cum alinta Ion Iliescu compromisul cu PNL. Sau sa se retraga purtand pe spate eticheta „las”.
Dupa ce a declarat guvernul incompetent si nesatisfacator pentru populatie, mai poate Mircea Geoana sa retracteze motiunea fara sa compromita partidul? Pretextul ca nu doreste sa intre in jocul presedintelui nu mai tine, pentru ca si liderul PSD a exprimat aceleasi nemultumiri si acelasi deziderat, schimbarea guvernului cu unul mai bun.
Orice pas inapoi ar dezonora PSD, confirmand parerea generala, dar mai ales a lui Traian Basescu ca motiunea n-a fost decat un santaj marunt la adresa PNL. Pe vanitatea nemasurata a PSD mizeaza si Traian Basescu impreuna cu partidele proprezidentiale care atata orgoliul partidului ce-si simte puterea pierduta la alegerile din 2004, ca si cum ar fi reala, un fel de memorie a membrului amputat.
Boala care i-a atins pana si pe cei mai tineri, ca Victor Ponta si Serban Nicolae, si s-a manifestat in toata simptomatologia la referendum. Mandria ranita de dispretul adversarilor politici i-ar putea face pe social-democrati sa mearga pana la capat, chiar daca intentia lor nu a fost sa demoleze guvernul Tariceanu.
Cu PSD, psihologia inversa functioneaza perfect: o ironie la adresa seriozitatii si fortei partidului si in Kiseleff se imbraca armurile. Putina modestie ar fi putut sa-l protejeze de calamitati ca referendumul - in succesul caruia multi lideri au crezut pana in ultima clipa - si chiar ca recent-anuntata motiune.
Spre care i-a impins tot mandria, increderea exagerata in posibilitatile proprii de a schimba vointa liberalilor ostili unei colaborari pe fata cu PSD.
Daca se tine de cuvant, depune si voteaza motiunea, PSD ramane cel putin cu o victorie de palmares, ce poate cantari ceva fie in campania electorala pentru alegerile anticipate, fie in raporturile cu o viitoare guvernare PD-PLD.
Daca renunta din frica, se alege cu rusinea si cu dezonorantul rol de „opozitie constructiva”, adica cu livrarea la cheie de proiecte sociale cu succes de masa catre liberali. Situatie la fel de avantajoasa pentru Traian Basescu si PD, dar si pentru PNL.
Ultima varianta i-ar oferi chiar premierului Calin Popescu-Tariceanu prilejul sa-i intoarca lui Viorel Hrebenciuc replica: „Daca PSD rezista pana la urmatoarele alegeri, il luam la guvernare”.
