Va reduce Federal Reserve dobanda la dolar la viitoarea sedinta? Va mai ridica Banca Centrala Europeana dobanda la euro? Aceste intrebari sunt prezente in mintea tuturor investitorilor si, automat, marcheaza evolutiile pietelor financiare. Desi la prima vedere raspunsurile par simple, misiunea bancilor centrale este mult mai complicata.
Tematica fiind destul de complexa, vom separa cele doua analize. Ne vom axa in acest prim episod pe politica Bancii Centrale Europeane, care va avea sedinta de politica monetara inaintea Fed-ului, adica joi, 6 septembrie.
Pana acum cateva saptamani, totul era limpede. La precedenta sedinta, din 2 august, Jean-Claude Trichet semnala prin deja celebra sintagma “vigilenta puternica”, ca dobanda purtata de euro va fi ridicata cu 0,25% la 4,25% la viitoarea sedinta din 6 septembrie.
Insa criza din piata sub-prime, survenita apoi si care a cauzat o criza de lichiditate in pietele de credit, a schimbat complet peisajul financiar international. Si nu la cotatiile bursiere ma refer, pentru ca acestea s-au refacut in mare parte dupa picajul initial, ci la riscuri si reevaluarea lor.
S-a vazut, pentru a nu stiu cata oara, ca activele financiare, indiferent de clasa din care fac parte, pot fi impinse la niveluri nejustificate. Principala motivatie: “lacomia” investitorilor. Sau, mai bine zis, subevaluarea riscului.
Exista sansa ca, odata cu reevaluarea corecta a acestuia, institutiile financiare sa devina mult mai restrictive in ceea ce priveste creditele acordate iar accesul la finantare, atat pentru consumatorul de rand cat si pentru companii, sa fie mult ingreunat si/sau mai scump.
Consecinta: o slabire a ritmului de crestere economica, spun optimistii, sau chiar o recesiune, asa cum prezic deja pesimistii. Indiferent de care parte ne situam, este limpede ca efecte in economie vor fi. Cat de puternice insa, ramane de vazut.
Ceea ce face extrem de dificila misiunea bancilor centrale. Caz mai special: Banca Centrala Europeana.
Confruntata, pe de o parte, cu date economice care nu sugereaza nicidecum o slabire a ritmului de crestere economica, ba din contra, acesta justifica o crestere a dobanzii la 4,25%, si, pe de alta parte, cu riscul ca aceasta miscare, daca e sa fie facuta, sa produca si mai multe turbulente in piete.
Este, daca vreti, cea mai dificila decizie a ECB din anii recenti. Motiv pentru care Jean-Claude Trichet, a declarat recent ca acel “strong vigilance” de la inceputul lunii august a fost spus inainte de aparitia problemelor din pietele financiare. Insa in fiecare declaratie oficiala a ECB mai apare o fraza, din care reiese ca deciziile nu se iau niciodata “a priori”.
Rezumand, mesajul Bancii Centrale Europene ar putea fi: “avem in fata mai multe optiuni. Vom decide la fata locului ce si cum”. Care ar putea fi aceste optiuni?
Prima optiune si cea mai asteptata de catre pietele financiare este aceea de a lasa dobanda neschimbata. In acest caz ECB se va pune in situatia de a fi pe placul pietelor, dar se va expune la un risc, acela al cresterii inflatiei.
A doua optiune (derivata din prima) este sa lase dobanda neschimbata dar sa semnaleze clar ca este vorba numai de o amanare temporara a ridicarii acesteia. Ar fi, poate, cea mai “diplomatica” decizie.
A treia optiune ar fi aceea a ridicarii dobanzii. Desi la prima vedere poate parea total iesita din context, nu trebuie sa uitam ca Jean-Claude Trichet a mai oferit surprize prin faptul ca nu s-a lasat induplecat in ceea ce priveste politica monetara a ECB.
Ca exemplu: decizia de a nu reduce dobanda, in vara anului 2005, dupa esecul referendumurilor din Franta si Olanda de adoptare a Constitutiei Europene.
Ca o parere personala, as fi tentat sa merg mai mult pe varianta a doua. Dar nu as scoate-o nicidecum din calcul pe ultima...
