Nouriel Roubini, profesor la Stern School of Business, se ocupa de o problema in crestere in finantele internationale: fondurile suverane de investitii (FSI) - sovereign wealth funds. FSI nu sunt un vehicul nou. Ele au aparut, cu ani in urma, in tari (Singapore, Norvegia,
Emiratele Arabe Unite) care au acumulat rezerve valutare considerabile si unde economia locala nu avea o capacitate de absorbtie care sa nu pericliteze echilibrele economice. Astfel a aparut nevoia de a investi in strainatate.
In ultimii ani, aceste vehicule s-au multiplicat ca urmare a maririi numarului tarilor (inclusiv China si Rusia) care beneficiaza de rezerve valutare substantiale, in conditiile marelui dezechilibru comercial al SUA si ale cresterii preturilor la petrol si gaz natural.
Dar fenomenul FSI poate fi judecat prin prisma competitiei intre tipuri de capitalism, a persistentei unor interese nationale majore, la care se adauga efecte ale "ciocnirii intre civilizatii". Sa ma explic. Dupa prabusirea sistemului comunist, s-a vorbit tot mai mult despre o competitie intre variante de capitalism inauntrul lumii occidentale.
In "Capitalism contra Capitalism", Michel Albert observa o competitie economica globala care ar contrapune modelului anglo-saxon unui model continental, reprezentat de Franta si Germania.
In deceniul trecut s-a consacrat expresia "fortareata Europa", in conditiile in care economiile vest-europene (UE) pareau sa reduca din decalajele de productivitate fata de SUA, iar in unele domenii chiar sa o ia inainte.
Aceasta linie de argumentatie poate fi intalnita si la Lester Thurow, profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT); la el insa competitia globala cuprinde un al treilea pol: Japonia. Aceasta triada de putere economica este ilustrata si de compozitia Comisiei Trilaterale, care reuneste lideri politici si ai lumii afacerilor din SUA, tari ale UE si Japonia.
Noii jucatori globali
Insa competitia intre tipuri de capitalism poate fi examinata dintr-o perspectiva economica si geopolitica depasind triada mentionata. Ascensiunea economica formidabila a Chinei si a Indiei (la care putem adauga Brazilia), a Asiei in general, produce miscari de placi tectonice in spatiul mondial.
Nu numai ca economiile asiatice dau dovada de multa vitalitate - prin rate de crestere economica, expansiune a exporturilor, asimilare de tehnologii noi si volum de rezerve valutare -, dar ele incep sa remodeleze, in avantajul lor, textura institutionala care a ordonat lumea postbelica.
Jocul economic si politic global nu mai este dominat in exclusivitate de puterile lumii occidentale. Companii mari din China si India achizitioneaza pachete de actiuni de control in varii regiuni de pe glob (inclusiv in democratii liberale); sunt firme din China si India care deja se contureaza ca jucatori globali importanti.
Tot China si India sunt tot mai prezente in regiuni ale lumii unde se da batalia pentru controlul resurselor epuizabile. In acest context trebuie evocate maniera in care Federatia Rusa capitalizeaza resursele mari de petrol si de gaz pe care le detine, expansiunea unor grupuri precum Gazprom si Lukoil in tari din UE, pe filiera distributiei si nu numai.
Remarc aici ca rezervele valutare ale Chinei au ajuns la circa 1400 miliarde dolari SUA, iar cele ale Federatiei Ruse sunt in preajma a 400 miliarde dolari SUA; China a constituit doua FSI, ce aduna peste 300 miliarde dolari, in timp ce Rusia a demarat un FSI ce detine (pana acum) 30 miliarde dolari.
Ierarhiile se modifica
Cresterea economica a Asiei modifica ierarhii competitive si reduce din capacitatea Vestului de a influenta regulile jocului in spatiul global. Mai ales ca in economia mondiala jocurile nu sunt prevalent cu suma nenula.
si daca asa stau lucrurile, este lesne de imaginat o suita de consecinte de ordin geopolitic; ma refer la influente regionale si aliante politice si de securitate, ponderea in luarea deciziilor in organisme internationale, capacitatea de a controla resurse strategice etc. Perspectiva geopolitica este cea care m-a determinat sa readuc in atentie titlul cartii lui Albert.
Pentru ca in Asia - cu exceptia Indiei si, partial, a Japoniei - avem de-a face cu un capitalism autoritarist, bazat pe structuri corporatiste, care mizeaza pe politici industriale si protectionism selectiv. Acest tip de capitalism este intalnit si in Rusia, unde statul controleaza mari grupuri in domeniul energiei si regimul politic are evidente accente autoritariste.
Dar nici India, cea mai mare democratie a lumii (prin numarul de locuitori), nu se afla in armonie geopolitica si pe planul intereselor economice cu UE si SUA. Faptul ca intre SUA si India s-a ajuns la o intelegere in domeniul energiei si armamentului nuclear nu schimba, in opinia mea, radical datele problemei, desi India si China sunt rivale in zona Asiei.
Lumea occidentala (mai cu seama SUA) ramane, de departe, cea mai puternica din punct de vedere economic si in ceea ce priveste arsenalul militar (hard power). Dar SUA sunt slabite de dezechilibre economice si de suprasolicitare militara (Irak, Afganistan). UE, ca ansamblu, nu si-a rezolvat incoerente institutionale interne majore si are de gestionat o complexitate aproape coplesitoare.
In acelasi timp, China si alte tari asiatice merg inainte in pas rapid. Federatia Rusa beneficiaza de o musculatura financiara tot mai puternica si revine in jocul mondial. Desi capitalismul a invins in competitia cu sistemul colectivist, lumea spre care ne indreptam nu asigura suprematia democratiilor liberale in mod automat.
In plus, competitia intre tipuri de capitalism are o pronuntata dimensiune geopolitica.
de Daniel Daianu
