Evz

Arsinel, stapanul rasetelor

de Diana Evantia Barca     Evenimentul Zilei
Sâmbătă, 22 septembrie 2007, 0:00


Foto: Evz

Testele de popularitate, printre care si proiectul „Zece pentru Romania”, aveau sa arate ca Arsinel a devenit un fel de „frate mai mare” al celor care cautau candva un prilej de ras intr-o lume cenusie si a ramas un bun tovaras al acestora chiar si dupa ce piata spectacolului romanesc s-a diversificat suficient de mult incat sa tolereze si cateva „formule

magice” ale comercialului, cum ar fi trivialul in umor, brigazile de amatori sau susele de vara.

E facil genul pe care il abordati?

Alexandru Arsinel: In spatele fatadei relativ accesibile, un comic adevarat este un om care traieste din plin dramele vietii. Nu e usor sa faci comedie, desi poate sa para un gen facil, perceput, cel mai adesea, ca fiind mai putin sofisticat decat teatrul de proza.

Actorul de comedie trebuie sa fie capabil sa declanseze acel zambet care apare din ce in ce mai rar pe fata spectatorului, trebuie sa fie cantaret, trebuie sa stie sa danseze. Dar stii povestea cu strugurele... am fost comentati deseori de unii dintre colegii nostri, anume aceia care nu prea au reusit sa realizeze acest impact dumnezeiesc, aceasta intalnire uluitoare cu publicul.

Nu au reusit sa-si joace piesa in trei minute. Acesta este timpul care i se acorda, de fapt, actorului de Revista. Apare trei sau cinci minute si trebuie sa convinga.

Este o calitate pe care o poseda doar cei cu har de la Dumnezeu, de aceea la teatrul de Revista au avut succes doar marii actori din teatrele dramatice, si ma gandesc acum doar la cativa, la Toma Caragiu, la Dem Radulescu, la Fane Tapalaga sau Stefan Banica, Tamara Buciuceanu, Birlic, Vraca, Amza Pellea...

Comic in comunism?

Am terminat Institutul de Teatru profilat pe genul de actori-eroi. De comedie m-am apropiat mai tarziu, mai ales ca am avut bucuria sa fiu studentul lui Dem Radulescu. Bibanu era o adevarata institutie a comicului.

Am evoluat atat in teatru, cat si in televiziune si radio foarte mult, imi amintesc acum celebra „Unda vesela”, in baruri de noapte. Erau si inainte baruri de noapte, Melody, Ambasador, cu programe exceptionale, mult peste nivelul a ceea ce se intampla astazi.

Acolo ajungeau printre cei mai talentati balerini, cei mai talentati cantareti sau actori. Am avut norocul ca si cantam, si am putut intra mai usor in lumea barului, o lume aproape inchisa. Era una dintre singurele modalitati prin care puteam sa mai castigam un ban.
Integral in Evz








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


102 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by