Patru paragrafe, trei randuri si doua vorbe

de Radu Preda     Saptamana Financiara
Luni, 24 septembrie 2007, 0:00



Contextul. Fara voia noastra, noi, spectatorii romani, am mers la filmul lui Mungiu ca la pomul laudat. La propriu si la figurat.

Cand ecranele din Romania au avut privilegiul sa gazduiasca prima “palma de aur” a cinematografiei noastre, deja cursesera rauri de cerneala, iar orizontul de asteptare era teribil, inclusiv pentru cei care nu mai calcasera intr-o sala de cinema de 17 ani. Subiectul era deja cunoscut si pe alocuri controversat, dar asta a sporit si mai mult curiozitatea. Cu totii (in sensul cel mai larg posibil) doream sa vedem minunea.

Epoca de aur. De la bun inceput trebuie precizat ca spectatorii acestui film se impart in doua categorii, foarte clar delimitate: romanii nascuti pana in 1970, cu un accent pus pe grupul celor care in ’89 aveau 20-25 de ani, si restul lumii.

Daca pentru cei din a doua categorie filmul poate fi judecat cu criterii obiective, preponderent estetice si/sau filosofice, pentru primii reprezinta (si) o oglinda a unor vremuri si intamplari pe care le-au trait aievea. Reconstituirea epocii este perfecta, de la scenografie la dialoguri. Perfecta!

Povestea. Pe cat de simplu este spusa, pe atat de nuantate sunt interpretarile. Incepand de la un pumn in plex pentru cei care au trait drama unui avort in studentie, cu Militia la usa, si terminand cu chintesenta unui regim odios care atenta zi de zi la dreptul la viata al indivizilor, pentru ceilalti.

Scenariul nu are fracturi, nici burti, ci doar sub-ploturi care confuzeaza la inceput, dar care se dovedesc a fi doar niste geniale acceleratoare de suspans. Un singur repros, pentru finalul brusc. Nu numai ca e “ieftin”, dar a si fost fumat de Cristi Puiu inainte.

Actorii. Pe cat de reale sunt personajele, pe atat de verosimila este interpretarea. Poate cu o singura exceptie, prietenul fetei care avorteaza. O discutie separata merita personajul lui Vlad Ivanov, domnul Bebe, felcerul grobian care “ajuta” fetele aflate la ananghie profitand cu cinism de ele. La prima vedere, pare ca ni se infatiseaza un monstru.

Realitatea este insa mai cruda: domnul Bebe nu este doar un produs al epocii de aur, ci insasi personificarea modului in care se rezolvau atunci, pe cale neoficiala, toate problemele.

Un film remarcabil, dovada vie a faptului ca se contureaza un stil cinematografic romanesc.

De vazut!

4 luni, 3 saptamani si 2 zile
Mobra Films, 2007
Scenariul si regia: Cristian Mungiu
Distributie: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov
Drama, 113 minute
Premii: “Palme d’Or” - Cannes 2007, premiul Fipresci 2007, premiul Sistemului National Francez de Educatie
Rating IMDB: 8,2/10 (1.300 voturi)
Rating SFin: 9/10








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


113 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by