Cel putin in „Il Messaggero”, „Il Giornale” sau „Il Giorno” se scrie zilnic despre conationali care fura energie electrica pentru a-si alimenta colibele, despre femei care se prostitueaza, despre romani care ucid. Campanie de presa? „Nu este vorba despre asa ceva.

Este adevarat ca relateaza cu mai multa „placere” ce fac romanii, pentru ca sunt si multi italieni care comit crime.

Tocmai acesta ar fi insa si mesajul: „Avem noi infractorii nostri, nu ne mai trebuie si din alta parte”„, arata Sorin Cehan, directorul „Gazetei Romanesti” din Italia.

Observa insa ca tonul articolelor difera in mod evident, in functie de originea persoanelor implicate: cazul „Vanessa Russo”, al unei romance care a omorat o italianca intr-o statie de metrou, lovind-o cu umbrela, a fost intens mediatizat. Cel recent, al unei romance aruncate in fata metroului de o italianca, a fost mult mai putin dezbatut.

Infractiunile, dincolo de campanie

O injuratura in romaneste si scuze in italiana. La o ora aglomerata, intr-un tren aglomerat cu plecare din centrul Romei, un barbat se foloseste de maini pentru a-si face loc spre iesire, printre italienii care asteapta cuminti. Oamenii par mirati de graba lui, nu realizeaza ca cineva tocmai isi facuse plinul pe socoteala lor.

La capat de metrou sau de autobuz, criminalitatea nu incape in cifre, nu starneste frica si apoi furia italienilor din cauza procentelor insirate de Ministerul de Interne sau de politicieni. Acolo unde se termina linia de metrou sau de autobuz si incep sa se insire cartierele de la margine exista maini gata sa insface si sa loveasca. Iar asta provoaca frica si manie.

„Aici sunt prea multi romani”

Primarul Romei, Walter Veltroni, actioneaza ca un politician in campanie atunci cand vorbeste despre criminalitatea ridicata din randul imigrantilor romani si despre necesitatea de masuri urgente in acest sens.

Alegerile pentru sefia nou-infiintatului Partid Democrat sunt aproape si ii este mai usor sa vorbeasca despre migratie decat despre eventuale nerealizari in timpul mandatului. Insa faptul ca un politician de stanga apeleaza la un astfel de discurs arata ca bazinul electoral in care se scalda ideea este tot mai larg.

„Ce-ar fi daca italienii ar veni in Bucuresti si ar incepe sa talhareasca, sa intre peste tineri in masini si sa comita violuri? Problema exista: aici sunt prea multi romani”, crede Antonio, un italian care de 30 de ani vinde Colosseumuri in miniatura si alte suveniruri langa Fontana di Trevi.

Cu cateva zile inainte, presa italiana scrisese despre retinerea unui adolescent roman care „opera” in zona: pescuia monedele aruncate in fantana de miile de turisti din toata lumea, folosindu-se de un bat cu un magnet in varf. In mod normal, monedele sunt adunate in fiecare dimineata de o organizatie de caritate.

Antonio spune ca asemenea lucruri se intampla mereu atunci cand prin zona nu patruleaza carabinierii.

„Este „calitatea” noastra sa ne plangem”

Nu exista un control asupra romanilor care ajung in Italia, iar lucrul acesta creeaza majoritatea problemelor, considera Ovidiu Stan, stabilit de 10 ani in Italia.

„Foarte multi romani se ocupa cu gainarii, nu fapte mari. Cei care fac fapte mari sunt de obicei cei plecati inainte. Nu cred ca suntem discriminati. Problema noastra este ca trebuie sa-i intelegem pe italieni, sa ne comportam foarte mult ca ei. Este „calitatea” noastra sa ne plangem, cand ar trebui de fapt sa muncim”, spune el.

Dincolo de interventii europene si de autoritati, rezolvarea problemei sta in mana comunitatii romanesti. Una care pare in momentul de fata rupta atat de Romania, cat si de Italia.

Pentru cei care au format organizatii de tot felul, solidaritatea inseamna insa mai ales rezistenta in fata discriminarii la care ii supun italienii, si mult mai putin proiecte concrete pentru comunitate.

In statia de metrou Termini, acolo unde tanara Vanessa Russo a fost omorata - accidental, se pare - de umbrela unei romance, lumea a facut langa un perete un mic altar cu flori, scrisori si fotografii. Sunt mesaje in italiana si in romaneste.

Unii vor razbunare, altii cer iertare: „Italia, unita in numele Vanessei”, „Romani, ati facut tara de ras” sau „Te rugam, iarta-ne, pentru numele lui Dumnezeu, Vanessa”. De ceva vreme au fost introduse mai multe patrule de jandarmi la metrou. Se scrie mult, se aduc mereu alte flori. Se intelege si se iarta insa prea putin, si de-o parte si de alta.

integral in EvZ