Dupa difuzarea filmului “Remes, Muresan, carnatii si palinca” ma asteptam ca dezbaterile televizate sa fie de alta natura. Ma asteptam sa se discute despre starea jalnica a natiunii conduse de ministri care isi dau plicuri in secret ca niste gangsteri ordinari. Despre faptul ca un ministru precum dl.
Remes a carui incompetenta e evidenta (vezi episodul cu pretul painii) a fost mentinut in functie pana in ceasul al doisprezecelea. Despre jalnicul PNTCD, candva un partid care voia sa reprezinte cinstea si corectitudinea in politica, ajuns astazi in situatia de-a lua apararea celor doi ministri prin vocea presedintelui Milut.
In loc de aceasta se pare ca venerabilele institutii ale statului care sunt CSM, CNA, CTP (pardon CRP, in fine, e acelasi lucru) samd isi pun mai degraba intrebari de genul “Cum a fost posibil ca asemenea imagini sensibile sa ajunga la ochiul public ?” sau “a fost frumos si deontologic ca TVR sa le difuzeze incalcand chipurile prezumtia de nevinovatie a clientului (politic)
?”. Daca partidele si tara o cer, n-avem ce face, haideti sa discutam si acest subiect.
1. Publicarea unor probe din dosar. Trei lucruri sunt de spus aici. Primul este ca este acest fapt nu constituie o infractiune (judecand insa dupa chipurile dezamagite ale multor politicieni la aflarea acestei vesti as paria ca situatia va fi remediata). Este in schimb normal ca CSM sa declanseze o ancheta fiindca un astfel de fenomen dauneaza actului de justitie.
In al doilea rand este limpede ca in clipa in care legea face posibila iesirea probelor din biroul procurorilor pentru tot felul de avize, aceasta scurgere de informatii e greu de evitat. Chiar daca aceste informatii nu sunt transmise direct la televiziunea publica ele pot fi puse pe internet de unde, fiind in domeniul public, pot fi preluate de orice suport media.
In fine cel mai grav aspect, foarte prejudiciabil actului de justitie, este ca inca dinainte de difuzarea imaginilor chiar protagonistii lor erau la curent cu faptul ca sunt sub urmarire.
O eventuala ancheta a CSM (care din cate stiu inca nu exista) n-ar trebui sa fie prea complicata de vreme ce ministrul Chiuariu s-a autodenuntat cu cateva zile in urma cand a declarat ca telefoanele lui Remes sunt ascultate. Asa cum am mai scris dl. Chiuariu e in flagrant delict la mai toate interventiile sale publice, motiv pentru care dl. Sassu ar trebui sa-si puna serios problema de-a-l cenzura sistematic.
2. Difuzarea imaginilor. Nu am reusit sa inteleg de ce difuzarea unor imagini incalca prezumtia de nevinovatie asa cum sustin diversi politicieni si CTP. O proba dintr-un dosar nu este nicidecum dovada vinovatiei cuiva atata vreme cat un judecator nu s-a pronuntat in acest sens.
Imaginile brute sunt o informatie de interes public si daca spectatorul este tentat sa le asocieze cu vinovatia ministrilor este fiindca ele sunt extrem de explicite in acest sens. Cu titlu de exemplu sa luam niste imagini cu un miner care bate un student, sau cu un suporter care bate un politist.
Minerul sau suporterul respectiv comit in mod evident o infractiune ; ar trebui in numele prezumtiei de nevinovatie ca TVR sa nu transmita astfel de imagini ? Cum ar fi trebuit atunci sa trateze TVR subiectul Remes fara sa incalce prezumtia de nevinovatie ? Sa spuna “exista niste imagini cu un om care se presupune ca e ministrul Remes care primeste niste sticle in care se presupune ca e
palinca ceea ce insa nu presupune deloc ca e vinovat, ba dimpotriva” ? Sunt in schimb de acord ca comentariile - gen “procurorii sustin ca” insotite de o vinovatie la modul conditional - care insotesc imaginile in filmul TVR sunt neavenite.
De altfel ele sunt si inutile pentru simplul motiv ca daca exista romani care nu inteleg ce este un “delict de initiere”, imaginile cu mita sub forma de lazi cu carnati si palinca sunt accesibile tuturor.
3. In loc de concluzie : modelul chinezesc de cenzura. Politicienii nostri parca n-au aflat ca am intrat inr-o era noua in care reteaua internet face cenzurarea informatiilor practic imposibila. Exista totusi tari care reusesc intr-o anumita masura cum e de exemplu China.
In China exista o politie a internetului si utilizatorul care accede la informatii interzise vede pe ecranul calculatorului un omulet care ii atrage atentia. Aceasta intr-o prima faza ca pe urma nu mai stie nimeni ce se intampla. Politicienii ar trebui sa studieze mai atent acest model fiindca iata, in acelasi spirit, au decis sa interzica sondajele de opinie pe durata campaniei electorale.
Sondajele de opinie constituie precum se stie o grava atingere la prezumtia de supravietuire politica a unor partide. Respiram adanc ca sa ne calmam si asteptam cu nerabdare procesul electoral.
