Potrivit anuarului statistic, pana prin 1992, la Galati se producea cam 17 la suta din pestele proaspat, congelat si prelucrat al Romaniei.
Astazi, productia de peste e derizorie. Falimentul Intreprinderii de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea, in 1998, a facut ca Pescogal SA Galati (a doua fabrica de prelucrare a pestelui din tara la acel moment) sa ramana fara 60 la suta din materia prima.
O statistica arata ca 86 la suta din pestele consumat de romani e oceanic, de import. Romanii au consumat tot anul trecut, in medie, 120 de grame de caras, 50 de grame de scrumbie si 7 (sapte) grame de morun.
Producem mai putin, mancam mai putin
Cifrele vorbesc de la sine: oficial, productia interna de peste a Romaniei acoperea, la nivelul anului 2006, doar un pic peste 14 la suta din consum, la randul lui extrem de mic: doar 3,7 kilograme/an/locuitor, fata de 8,1 kilograme in 1988.
In 2006, productia interna de peste a fost de 11.252 de tone, din care 7.997 de tone din crescatorii, iar 3.255 de tone din pescuitul din apele neamenajate. Galatiul contribuie la totalul pe tara cu doar 588,6 tone de peste, deci doar in jur de 5%.
In 1989, numai Lacul Brates producea aproximativ 1.500 de tone de peste pe an. Acum nu se mai pescuieste nimic, legal si inregistrat, din Brates. In schimb, se importa anual peste 67.000 de tone de peste.
O meserie pe apa sambetei
Cele sapte ferme piscicole galatene, care insumeaza 3.340 de hectare de luciu de apa in total, nu produc foarte mult.
Sorin Odobescu, administratorul fermei de la Vladesti, spune ca si costurile de productie sunt de la an la an mai mari: "Energia, apa, furajele - totul costa.
Lumea nu prea cumpara peste, iar faptul ca marfa este usor perisabila ne face si pe noi sa fim foarte precauti in a ne stabili planurile de productie". Oficial, la Galati, doar 47 de oameni mai traiesc din piscicultura.
Un articol de Petrica Patilea
