Pe desktopul computerului de ministru al Agriculturii rula o vorba inteleapta. Mi-a marturisit ca tine la ea foarte mult: "Un intelept spunea ca Dumnezeu se amuza cind oamenii isi fac planuri. Probabil ca in umbrele si urmele acestor spuse apare sugestia existentei unei curgeri naturale a energiei vietii, care se exprima prin fiecare clipa si nu rateaza niciodata curs".
Oricit de mult ar fi tinut ministrul Agriculturii la spuse, computerul i-a jucat o festa si nu a retinut finalul citatului. O fi destin sau nu, dar principala lupta acum in agricultura e cea a taranului cu computerul. Zice UE.
Menta, alegerea ministrului
Dacian Ciolos: Sa va servesc cu un sirop natural.
Rep.: Sa pun eu in pahare ministrului. Ce preferati? Menta sau trandafiri?
D.C.: Menta. Ma zgirie la urechi chestia asta cu „dom’ ministru“!
Rep.: Eu, de trandafiri! De ce menta?
D.C.: Pentru ca racoreste si e verde! E memoria infantila!
Rep.: Si-n memoria asta ce mai zace legat de menta?
D.C.: Iarba verde, roua de dimineata...
Rep.: Ati pupat asa ceva?
D.C.: Sigur, doar nu m-am nascut ministru. Chiar ma zgirie pe urechi notiunea asta de ministru.
Rep.: Ce va zgirie? Cuvintul?
D.C.: Vedeti, e surprinzator ca toata lumea ma felicita acum, acum cind nu am nici un merit. Eventual, dupa ce ies. Nu am dat nici un test, nici un examen. Efectiv, te arunci cu capul inainte.
Rep.: Ati fi vrut un test?
D.C.: Da, atunci stii ca intri, stii ce faci. Acum nu stii cum iesi.
Rep.: Ce treaba aveti cu chestia asta?
D.C.: Chiar nu stiu ce treaba am avut.
Rep.: Cum ati picat in oala?
D.C.: Probabil ma invirteam prin jurul oalei si am alunecat in ea.
Rep.: Pura intimplare?
D.C.: Da. Intimplare, cred. M-am invirtit pe aici prin jur si m-am construit mental ca sa-i ajut pe cei ce erau in pozitia de ministru. Nu mi-am pus niciodata problema ca voi fi pus in postura de a lua decizii.
Consilierul ministrilor
Rep.: Care-i psihologia omului ce ajuta?
D.C.: Incerci sa vezi ce este in jur, ce trebuie structurat, treci prin filtrul gindirii tale elementele pe care le ai, le treci celuilalt intr-o forma cit mai explicita, ca el sa ia o decizie in functie de interesele, prioritatile pe care le are. Eu asa m-am vazut, ca un filtru programat.
Rep.: Ati fost si la Flutur.
D.C.: Flutur, Motreanu, Remes.
Rep.: Cum le-ati turnat venin in ureche? Cum vedeati angajarea lor politica?
D.C.: Eu nu am vazut angajarea mea ca politica de partid. In sensul asta si acum mi-e greu. Am pornit de la obiectivele pe care oamenii aia spuneau ca le au si am incercat sa extrag din ceea ce era posibil elemente care puteau duce spre o decizie.
Rep.: De fiecare data se schimbau interesele politice?
D.C.: Eu asa vad politica: in sensul in care vrei sa-ti atingi niste obiective de partid, trebuie sa faci niste lucruri practice. Alte lucruri si dedesubturi pe mine nu ma intereseaza. Odata ce fiecare a dat niste obiective, am incercat sa vad cu care am afinitate si cu cele cu care am afinitate, din ceea ce stiam, aduceam niste idei ce puteau pune in practica obiectivele.
Rep.: Acum, ca ministru, aveti alte prioritati decit fostii?
D.C.: Nu neaparat. Eu cred ca ceea ce e de facut sint aceleasi lucruri, doar ca unii pun inainte prioritatile, unele mai devreme, altele mai tirziu. Eu nu am vrut sa influentez omul, ci am incercat sa-i ofer elementele necesare. Si atita timp cit nu mi-au fost incalcate principiile, am ramas.
Rep.: Au facut bine? De fapt, ati facut bine?
D.C.: E pe undeva mostenirea mea. Eu am carat sacii cu caramizi, cu ciment, fiecare a facut cladirea cum a vazut-o.
Rep.: Cum e constructia?
D.C.: E inca in rosu si sint citeva camere. Dar nu se stie de cite camere e nevoie.
Rep.: Cum, nu a existat un proiect?
D.C.: Pai, chiar cind iti proiectezi, iti dai seama ca mai ai nevoie de un hol, de o camara si tot mai adaugi.
