Da, alt barbat cica interzis, doar pentru ca purta verigheta si era tata, cica. Dar v-am explicat deja ca pentru mine nu era interzis, poate eu pentru el, dar in nici un caz invers... Eu pot sa iau ce vreau, sunt femeie... si atunci nu stiam, dar acum sunt convinsa ca faptul ca e si tigan l-a ajutat sa urce pe podium.
“Si asta nu pentru ca as manifesta eu vreo atractie fata de rasa rromanes... nu, pur si simplu, oamenii ingraditi de societate se exprima liber in momentele cand nu li se impune nimic, nici un fel de atitudine, sunt lasati sa fie ei... este vorba de desfrau... de libertate... de primar, si iar am ajuns aici.
Si poate atunci nu stiam de ce imi place, dar acum, cand am ajuns sa inteleg niste lucruri... incep sa ma cunosc si sa cunosc ce ma inconjoara.
Mi-e ciuda insa ca o data cu cunoasterea vine si dorinta de a afla mai mult, si, evident, pasul, nivelul pe care-l descoperim, invatam si sa-l utilizam, sa-l controlam, si din nou facem din pasiune poezie, din nou infrumusetam iar lucrurile primordiale, le banalizam... e bine insa ca necunoscutul este infinit... e rau insa ca si infinitul e pe undeva limitat... dar poate asta e cheia... sau nu.
La naiba cu telefoanele astea care nu ma lasa sa scriu, zbarnaie incontinuu... provocandu-ma sa-mi aprind prea multe tigari, asta era o paranteza... sa revenim. Alt telefon... gata, il inchid.
Si asa l-am simtit eu pe Marian, liber, sau cel putin a fost unul dintre putinii cu adevarat liberi, nu conta unde mi-o trage, in dormitor, in sufragerie, pe hol, in picioare, nu conta locul, voia ceva si lua... simplu, instinctual.
Laura Andresan
