Pe gazonul stadionului Cotroceni s-au zbenguit pe toata perioada concertului rockeri de la 4 la 70 de ani, dind din cap si scuturindu-si cu convingere pletele prezente, trecute sau viitoare.
Chiar daca Deep Purple din 2007, adica Ian Gillan (voce), Roger Glover (chitara bas), Ian Paice (tobe), Steve Morse (chitara) si Don Airey (clape), nu mai este uimitoarea trupa care facea istorie in anii ’70, „batrineii“ se descurca inca excelent.
Ascultindu-l live pe Ian Gillan, la 62 de ani, chiar daca nu mai rivalizeaza la voce cu sopranele, ca in tinerete, intelegi de ce cindva facea legea in rockul mondial.
Desi multi se asteptau sa ii regaseasca prafuiti sau obositi, pe considerentul ca „daca ar mai fi inca in voga n-ar avea ce cauta in Romania“, Deep Purple da premature semne de nemurire.
Puterile nu i-au lasat, cu siguranta, dar, din pacate, le-au sarit de citeva ori sigurantele de la microfoane. Cind lua Gillan citeva acute mai suparate, sarea siguranta de invidie. Cei din public insa continuau cintecul de unde il lasase vocalistul, drept pentru care Ian Gillan le-a multumit si i-a invitat sa faca parte din trupa Deep Purple.
Instrumentistii au avut momentele lor de glorie cu solouri care de care mai spectaculoase.
O surpriza magulitoare a prilejuit-o Don Airey care, dupa ce a trecut pe clapele sale in citeva minute printr-o intreaga istorie a muzicii, de la muzica sacra a orgii din bisericile catolice la muzica simfonica, jazz si rock, a ajuns intr-un final indelung aplaudat de public la „Rapsodia Romana“, „Hora Staccato“ si la „Ciocirlia“.
Cea mai ovationata melodie a fost, cum era de asteptat, „Smoke on The Water“, pe care o stia chiar si publicul cel mai jun.
Desi la un moment dat se facuse destul de frig, membrii trupei purtau tricouri usoare. Cei din public au trecut si ei „proba de rezistenta“ stind la cozi interminabile si bind sute de litri de bere. Pina si pompierii uitasera de motivul pentru care se aflau acolo, dansau sau macar isi miscau trupurile in ritmul muzicii.
