Pentru majoritatea, ministrul liberal Adrian Cioroianu este eroul zilei, si nu un extremist in blana de oaie. Ideea de a-i deporta in desertul egiptean - deloc spontana din moment ce a spus-o de doua ori in decurs de cateva zile, pentru EVZ si pentru Antena 3 - a fost pe gustul si la mintea publicului.
Campania xenofoba din Italia a aprins scanteia in Romania, unde resentimentele fata de rromi sunt istorice si adanci. Asa ca sfatul expert dat italienilor de celalalt Adrian al cabinetului Tariceanu, Iorgulescu de la Cultura, sa inteleaga gandirea si comportamentul rromilor este mai potrivit pentru uzul intern.
Desi traiesc aici de sute de ani, rromii sunt pentru romani un corp strain, neintegrabil, care mai bine ar fi extras si aruncat ca o masea stricata. Sunt vecinii pe care nu-i vrem.
Transmisa din generatie in generatie, solutia izolarii sau a deportarii ne vine instantaneu in minte la interactiunea neplacuta cu un tigan. Sa alungam ceea ce nu ne convine este insa un impuls atavic, nicidecum o judecata rationala si civilizata. Integrarea angajeaza ambele parti, majoritatea si minoritatea, nu este exclusiv obligatia rromilor pentru ca sunt mai putini si diferiti.
E usor sa spui ca Traian Basescu: „Nu vom putea sa-i stabilizam pentru ca au in cultura nomadismul”.
Dar am facut ceva, majoritatea, institutiile statului si cele europene, pentru a-i stabiliza, adica pentru a oferi alternative acelor rromi care traiau din meseriile traditionale necompetitive dupa caderea comunismului si integrarea in UE? 50 de milioane de euro pentru o comunitate de peste 1,5 milioane de oameni, cateva locuri speciale la scoli si universitati si posturi in administratia locala
si centrala, cand 41% din totalul populatiei rrome sunt zilieri, 33,5% nu au nicio calificare, iar 38,7% sunt analfabeti nefunctionali. Bilantul integrarii este pe minus.
Criza din Italia si efectul ei romanesc ar fi reprezentat oportunitatea de a discuta cu cartile pe masa despre situatia comunitatilor de rromi din Romania si din Europa. Dupa cum decurg dezbaterile din spatiul public, cel mai probabil rezultat va fi alocarea unor fonduri in plus, oricum insuficiente si prost sau interesat gestionate de lideri.
Ajutorul financiar, desi necesar, este doar o mica parte a solutiei cand se acorda unei comunitati arhaice, a carei organizare politica este inca una de clan. Asistenta in bani foloseste rromilor europeni cam tot atat cat africanilor campaniile umanitare ale Angelinei Jolie.
O intrebare in loc de concluzie. Cum intentioneaza Europa sa-i integreze pe musulmanii sositi recent pe continent, cand n-a fost capabila sa gaseasca politici publice eficiente pentru o comunitate care traieste pe acest teritoriu de mii de ani? Dimensiunea esecului este cuprinsa in declaratia ministrului roman de externe, Adrian Cioroianu.
