Al doilea mare furnizor de petrol si gaze al Europei dupa Rusia, Norvegia pastreaza relatii bune si cu vecinul din Est, dezvoltand impreuna campul de gaze naturale Shtokman din Marea Barents.
Pentru politicienii norvegieni, aderarea la UE este un nonsubiect. Conform "clauzei de sinucidere", daca unul dintre partidele aflate la guvernare ar aduce in discutie aceasta tema, coalitia de centru-stanga s-ar rupe imediat. De unde aceasta fobie, chiar daca Norvegia este un stat Schengen si face parte din piata interna a UE?
"Norvegienii au un simt puternic al independentei, iar UE este un concept inacceptabil pentru noi", spune Heming Olaussen, liderul miscarii transpartinice "Nei til EU" ("Nu Uniunii Europene").
Mandru ca organizatia sa a reusit sa "castige doua referendumuri", prin "nu"-ul exprimat de norvegieni in 1972 si in 1994 cu privire la aderarea Norvegiei la UE, Olaussen considera ca deficitul de democratie, coruptia si birocratia de la Bruxelles nu pot aduce nimic bun tarii sale.
Deja prin Acordul privind Spatiul Economic European (EEA) Norvegia face parte din piata interna UE, adoptand majoritatea directivelor europene ce se aplica statelor membre. "Directiva privind libera circulatie a serviciilor in UE va fi piatra de incercare a actualei guvernari.
Noi consideram ca nu trebuie sa implementam aceasta directiva, care ne-ar distruge piata serviciilor cu firmele din est care ar practica preturi de dumping", spune Olaussen, care e de parere ca Norvegia ar trebui sa faca uz de dreptul sau de veto privind aceasta directiva si sa iasa complet din EEA.
"Putem face afaceri si comert cu UE, dar sa nu ne spuna Bruxelles-ul ce sa facem la noi in tara", conchide euroscepticul.
