Stiu, e deja stirea zilei de ieri, dar nu-s eu de vina. Evenimentele s-au desfasurat asa rapid incat papagalul care da biletele a ramas intr-o prima faza cu gura cascata. Dupa care a scos din cutiuta vreo trei, trei cazuri de abandon al oricarei logici si de faultare grava a bunului simt.
Primul il primeste dl Cioroianu. O crima violenta umple paharul opiniei publice italiene si furia explodeaza. Articole de ziar, proteste si masuri exceptionale se succed impotriva cetatenilor romani pripasiti de bine de rau in peninsula. Autoritatile noastre penduleaza intre buimaceala tampa si “replici hotarate” (in sens de declaratii, nu de altceva).
La acest din urma capitol apogeul il atinge ministrul de Externe, care se declara la televiziune adeptul batalioanelor disciplinare pentru “cei ce comit astfel de fapte” si al surghiunirii in desert pentru “astfel de oameni care ne fac de ras.”
Ulterior ministrul retrage si isi cere scuze pentru declaratia pe care o gaseste, in fine, surprinzatoare. Daca e sa luam explicatiile sale, dincolo de modul total neinspirat in care si-a ales cuvintele (ca sa ma exprim eufemistic), declaratia respectiva vrea sa pledeze, destul de confuz si de impiedicat, pentru o justitie penala ceva mai aspra.
Pentru o riposta mai dura aplicata infractorilor violenti. Un punct de vedere care, desi discutabil, se poate spune ca are meritele lui.
Doar ca, imediat dupa declaratia asta, dl ministru pleaca in Italia, unde se intalneste si se intretine amical cu un anume Costica Argint. Situatia acestuia e relatata aici. A fost condamnat in 2002 de justitia noastra intr-un caz de mutilare. A fugit in Italia, a primit acolo statut de refugiat si a scapat astfel de puscaria de aici. Cinci ani mai tarziu, e salutat cu respect de seful diplomatiei noastre.
Voi intelegeti ceva? Adica cu cateva zile in urma era vorba ca dl Cioroianu sa-i trimita direct in desert - acum le tine companie? Pupicul tandru dat ministrului tine loc de munca silnica? Cum o fi decurs dialogul, “Sa traiasca dl Argint; haide dragul meu sa schimbam doua vorbe, inainte sa va trimitem la batalionul disciplinar” ?
Al doilea bilet il primesc autoritatile italiene, bineinteles. In loc sa dea decrete generice de deportare, ar putea sa explice cum de protejeaza un caz foarte specific, un infractor condamnat. Ar putea sa explice celor care-i injura pe “maledeti rumeni” cum se face ca un astfel de om a fost primit cu bratele deschise de ei insisi.
Ar putea sa se intrebe pe sine cum poate cineva sa fie persecutat de un stat ai caror demnitari ii tin companie respectuasa si schimba cu el tandreturi.
In fine, al treilea bilet de papagal este pentru organizatiile guvernamentale si neguvernamentale care au ca scop protejarea drepturilor si imaginii minoritatilor din Romania in general, si a celei rome in special. N-am auzit nimic apropo de acest caz. Ar fi trebuit sa fie protestele cele mai furioase.
Am avut “intarirea stereotipului” de la cel mai inalt nivel, acest Costica Argint a fost prezentat public ca “reprezentant al romilor din Italia” sau chiar ca lider al lor! Nu stiu cine l-a investit pe Costica Argint cu oricare din cele doua calitati - indiferent de asta, ce s-a spus public a fost ca rromii italieni sunt condusi de un rau-facator.
E usor de aici sa tragi o concluzie deloc magulitoare apropo de intreaga comunitate, daca nu de intreaga etnie. Insa organizatiile menite sa le apere imaginea au tacut de data asta chitic.
