In Ministerul de Justitie (MJ) se practica de ani buni o politica imobiliara injusta. Vizibila si din avion la capitolul locuinte de serviciu, care a impartit oamenii care impart dreptatea in doua tagme. Una e cea a homlesilor care-si plimba bocceluta dintr-o parte intr-alta in fiecare an.
Iar cealalta e a pilosilor cu proprietati girla, dar si cu locuinta de serviciu luata de la gura fraierilor din prima categorie.
Soferii si femeile de serviciu, chiriasii preferati ai Rodicai Stanoiu
Imparteala locuintelor de serviciu in MJ s-a facut, in mare parte, pe vremea Rodicai Stanoiu. Dupa imparteala, situatia sta asa: magistratii, majoritari in sistemul de justitie, n-au apucat nici macar jumatate din locuintele scoase spre inchiriere de MJ. Grosul a revenit unei adunaturi pestrite pe care nu o putem defini.
Dar care consta in functionari publici si consilieri, medici, informaticieni, referenti, ofiteri, soferi, femei de serviciu si tot asa.
Multi dintre acestia s-au aciuat nejustificat la MJ, veniti fiind de pe la Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP), Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public sau Directia Instantelor Militare din cadrul Ministerului Apararii, institutii care detin si ele propriul fond locativ.
Ministerul Justitiei a raspuns unei solicitari a Academiei Catavencu cum ca personalul contractual, exceptind magistratii si persoanele asimilate magistratilor, nu avea dreptul de a primi o locuinta de serviciu. Deci mai mult de jumatate au fost atribuite fara nici o baza legala!
Ilegalistii nu raspund decit in fata Marii Adunari ImobiliareIn perioada 1999-2006, MJ a atribuit 90 de locuinte de serviciu in Capitala.
Printre beneficiari s-au remarcat, in total ofsaid, urmatorii magistrati care aveau deja locuinte proprietate personala in Bucuresti (situatie in care atit legea, cit si bunul-simt ar fi trebuit sa-i scoata din carti, ba chiar si din cartile de imobil): Corcoveanu Iuliana-Rodica (Judecatoria sectorului 5), Florescu Elena (Curtea de Apel Bucuresti), Vrånceanu Romanita-Ecaterina (Curtea de
Apel Bucuresti), Barcanescu Dragos-Antoniu (Inalta Curte de Casatie si Justitie) si Zamfirescu Gabriel-Doru (Parchetul de pe linga ICCJ).
In mod normal, atribuirea unei locuinte de serviciu se face in baza unei declaratii date pe proprie raspundere cum ca nu detii locuinta proprietate personala in Bucuresti, ceea ce i-ar fi pus pe cei cinci magistrati in situatia de a raspunde penal pentru fals in declaratii.
Ei bine, acest lucru nu este posibil, pentru ca domniile lor nu au dat nici o declaratie de genul acesta si deci nu pot fi acuzati de nimic. La fel cum nu pot fi acuzati nici cei din Comisia de atribuire a locuintelor, care sustin ca declaratiile au fost depuse, dar probabil ca s-au ratacit prin arhiva.
Pentru magistrati, igrasie in casa si bordel la vecini
O alta anomalie a acestui business imobiliar mascat este ignorarea intentionata a unor criterii menite sa stabileasca un oarecare echilibru intre numarul de camere si numarul de membri ai familiei care ar urma sa locuiasca acolo. Cum ar fi: garsoniera pentru nefamilisti, apartament cu doua camere pentru cei casatoriti si apartament cu trei camere pentru familii cu copii.
Logic, nu? In realitate, lucrurile stau exact pe dos. Daca unii judecatori sint inghesuiti in garsoniere, cu copii cu tot sau cu alti judecatori, mai ceva ca la camin, altii se lafaie singuri in apartamente de trei camere. Pe baza declaratiilor de avere, am putut verifica existenta sotilor, sotiilor si copiilor in intretinere.
Din datele astfel obtinute, rezulta ca o treime dintre ei au fost cu o camera sau doua mai norocosi decit ar fi trebuit. La fel cum nu s-a luat in calcul inghesuiala pe metru patrat, nu s-a tinut cont nici de faptul ca unii aveau case de vacanta, apartamente sau case de locuit, fie ele si in afara Bucurestiului, iar altii deloc.
Discriminarea nu se opreste aici: mai sint si locuintele mizere oferite de MJ amarastenilor. Despre ele am aflat din marturia unui judecator, care a cunoscut din plin igrasia si atmosfera de ghetou a unui astfel de loc si marea bucurie de a avea deasupra un bordel. (...)
