Inca de saptamina trecuta, prietenul Luca Niculescu - fin decodor al presei internationale - imi spunea ca simte o domolire a spiritelor in presa italiana. Si la noi adie o briza racoroasa peste nervii inflamati. Recapitulind, nu am putut produce mai mult de doua atitudini: un geamat de natiune amarita si un strigat de popor tifnos.
Adica, autorastignirea colectiva pe motiv ca avem aceeasi cetatenie cu Mailat („Giovanna, iarta-ne pe toti!“) si mindria ofensata pe motiv ca nu avem nici o legatura cu Mailat („Adica stai putin, si noi sintem europeni, nu te porti asa cu noi, isi trag palme, ma-ntelegi, te dau in judecata la Bruxelles, mafiotule!“).
Le-am ars intens, cind pe una, cind pe cealalta, cind pe amindoua deodata, amestecind apa cu focul asa cum numai noi stim. Dupa ce mareea emotiilor se retrage incet-incet, vedem ce ramine: politicile guvernului.
Inca de la prima intilnire provocata de criza, cvartetul de aur al executivului nostru, dnii Tariceanu, Cioroianu, David si Chiuariu (acest conclav va face sa zimbiti, nu-i asa?), a luat unele decizii. Una dintre ele este aceea de a se plati avocati celor care fac obiectul expulzarilor din Italia, pentru a contesta ordinele de expulzare. Este o masura neliberala si profund injusta.
Ei bine, desi temperatura scade si, logic, ratiunea si printipurile ar trebui sa preia controlul, Cabinetul Tariceanu pare blocat in sine insusi. Luni, dl Chiuariu a anuntat la Torino ca vom plati (noi, Romania, din bani publici) asistenta juridica celor care vor fi expulzati. Ca acest guvern nu este liberal, o stiam. Dar ca e in halul asta de socialist, marturisesc, nu credeam.
Un minim instinct „de dreapta“ ar fi oprit o asemenea aberatie. Liberalii ar fi trebuit sa fie primii impotriva ideii ca decontam toti pentru problema unuia. Liberalii ar fi trebuit sa fie la milioane de ani-lumina de ideea ca solidaritatea se stabileste prin decizie administrativa.
Nu exista un argument liberal pentru care contribuabilii romani trebuie sa acopere financiar esecul emigrarii unui roman in Italia. Sint zeci de mii de cetateni romani prin SUA, Canada sau Australia care au probleme in reglementarea statutului lor acolo si care sint expulzati de autoritatile locale.
Daca platim avocatii celor expulzati din Italia, de ce sa nu platim si avocati pentru acestia? Am fi prima tara din lume care ar adopta norma: „Orice cetatean roman care, incercind sa se stabileasca intr-o tara straina, are dificultati in procesul de emigrare si este expulzat va putea contesta deciziile administrative de expulzare pe cheltuiala statului roman“.
Socialism la patrat! Unde este interesul public? Are Romania interesul de a-i mentine in Italia pe cei vreo 50 de cetateni romani care fac pina acum obiectul ordinelor de expulzare? De ce angajam resurse publice pentru asa ceva?
Fie din ignoranta, fie cu buna si vinovata stiinta, Guvernul cultiva confuzia dintre asistenta consulara - pe care statul roman trebuie sa o acorde obligatoriu oricarui cetatean roman aflat in afara tarii - si asistenta juridica. Precizez ca nici o lege interna si nici un tratat international nu obliga un stat sa plateasca avocati in strainatate pentru propriii cetateni. Asistenta consulara nu cuprinde un asemenea serviciu.
Dar poate ca nu este vorba despre natura gindirii - de dreapta sau de stinga - a guvernantilor actuali. Este posibil ca, in notoria sa impotenta, guvernul reprezentat glorios de cvartetul sus-numit sa nu fi putut produce alte idei. Pur si simplu, atita le-a dat prin cap.
