- Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov.
- HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania.
Radu Gologan, de peste 10 ani coordonatorul lotului olimpic national de Matematica, este el insusi medaliat cu argint la Olimpiadele Internationale de Matematica din 1970 si 1971. Absolvent al Facultatii de Matematica in 1976, Radu Gologan a obtinut doctoratul in 1981 sub indrumarea acad. Marius Iosifescu.
Profesor de liceu in perioada 1976-1979, cercetator la INCREST si ICSITMUA pana in 1990, dupa care cercetator la Institutul de Matematica, din 1991 profesor asociat la Universitatea Politehnica din Bucuresti, iar din 2000 profesor titular.
A participat inca de la absolvirea facultatii la pregatirea olimpicilor. Din 2001 este presedintele comisiei nationale a olimpiadei de Matematica. Este presedintele Societatii de Stiinte Matematice din Romania din 2008.
Cateva dintre raspunsurile profesorului Radu Gologan la intrebarile cititorilor HotNews.ro:
- Este mult mai greu sa lucrezi cu elevul nu neaparat deschis spre a invata. In primul rand e usor sa pierzi pasiunea pentru actul de indrumare, iar apoi sa gasesti calea spre a-i da minimul necesar sau poate sa il faci sa devina eminent. Cu cei exceptionali totul merge de la sine si devine un parteneriat in care si tu dascal inveti.
- Cred ca formarea dascalului pentru categoria medie este esentiala. Din pacate facultatile care dau profesori pregatesc in general specialisti in domeniul respectiv.
- Pregatirea este evident influentata de internet. E imens materialul din domeniul "problem solving". Iar cea fata in fata cu profesorul a devenit extrem de specializata. Elevii [olimpici in matematica - n.red.] cunosc cu mult peste materia scolara si uneori peste cea de facultate. Important este sa ii invatam cand sa aplice si cum. Apoi sa insistam sa redacteze bine. Calculatorul te face sa fii corigent la prezentarea in scris a tuturor detaliilor solutiei. Aici Romania pierde mereu puncte pretioase.
- Mi se intampla chiar ca fosti elevi sa asiste la cursurile mele cand vin sa ma vada. Altii ne aduc manuale din alte universitati. E frumoasa aceasta legatura in timp prin generatii!
- Intrebarea: De ce are nevoie un copil ca sa reuseasca in scoala si apoi in viata? Radu Gologan: In primul rand de o dragoste care sa insemne in primul rand intelegerea lui. Fiecare copil e diferit. Fiecare are ascuns in el un baston de maresal pentru un domeniu al vietii. Sa il descoperim si sa il ajutam.
- Intrebarea: In cazul unui copil din scoala primara, cat de benefica si potrivita este pregatirea suplimentara si cate ore pe zi ar trebui sa lucreze? Radu Gologan: Nu cred ca e bine sa faca pregatire in privat. Cercul de matematica de la scoala sau grupele de excelenta unde intalneste alti copii si joaca devine concurenta in rezolvare e solutia. Apoi probleme dragute cu continut ludic. Gasiti multe astfel de carti si reviste, de exemplu Gazeta Matematica si Gazeta Matematica Junior. Nu trebuie sa fiti matematician ca sa il faceti sa devina pasionat de matematica. Dar in niciun caz sa nu transformati asta in "ora de vioara" zilnica.
- Intrebarea: Cati dintre olimpicii internationali aleg sa studieze in Romania? Radu Gologan: La matematica 1 din 6 anul asta
- Intrebarea: Ce tendinte ati observat la nivel international si pe care ati vrea sa le introduceti si la lot, in pregatire? Radu Gologan: Cea mai accentuata tendinta este cea tarilor "tigrii" de transformare a pregatirii intr-un dur antrenament de tip gimnastica. Nu am de gand sa fac asta si cred ca in zona asta de lume nu se poate.
V-as intreba ceva la care nu pot decat sa banuiesc raspunsul: In opinia dvoastra, care sunt cele mai "amuzante momente de la olimpiada internationala"?
Octav
Probabil peste cativa ani cand vreau sa scriu despre amintirile legate de olimpiade voi avea multe scene amuzante!
Rezultatele dumneavostra cu olimpicii sint laudabile. In asemenea cazuri e greu de spus cit se datoreaza muncii profesorului si cit se datoreaza "calitatii" elevului. Nu despre olimpici doresc insa sa va intreb.
Doresc sa va intreb doua lucruri:
1. Cu cine este mai greu sa lucrezi, cu un elev eminent sau cu un elev mediocru?
2. Daca e mai greu sa lucrezi cu cel mediocru de ce lasam munca aceasta grea tot pe umerii debutantilor?
Astept cu interes o solutie la problema majora reprezentata de slaba calitate a educatiei oferite in marea majoritate a scolilor din Romania.
Cred ca formarea dascalului pentru categoria medie este esentiala. Din pacate facultatile care dau profesori pregatesc in general specialisti in domeniul respectiv.
La sfarsitul anilor 90 s-a vehiculat printre profesorii de fizica (unul era secretar de stat) ca la fizica e nevoie de vectori si deci geometria ar trebui facuta vectorial. S-a inlocuit in programa uitandu-se ca acest caracter formal al geometriei vectoriale e greu de inteles la 14-15 ani si ca geometria sintetica este formatoarea de rationamente corecte.
Culmea este ca adesea profesorul de fizica le spune elevilor: ia lasati vectorii astia de la mate caci noi lucram cu altfel de vectori?:)
as vrea sa stiu din cine este format comitetul care coordoneaza lotul olimpic national in Romania si daca au si un psiholog copiii. Cum stam la punctul asta, la pregatirea mentala a elevilor?
O a doua intrebare este legata de procedura prin care elevii ajung in lotul de la nationala. Concret, care sunt etapele prin care trebuie sa treaca un copil ca sa ajunga la internationala?
Va multumesc!
De ce ati ramas in tara?
Nu mi-am pus niciodata problema de a pleca, poate asa... ca o iluzie. Iar dupa 40 de ani e ca in fotbal: nu te mai ia nicio echipa. Lasand gluma, in primul rand au fost mereu cei dragi importanti si bine am facut. Mama mea la 84 ar fi fost singura asa cum sunt multi batrani cu copiii realizati exceptional afara.
Olimpiada este o certitudine a faptului ca elevii vor fi oameni de succes cand se vor transforma in adulti?
La ultima raspund usor cu cerc vicios: sigur ca reusita la olimpiada este un punct important de certitudine pentru viitor. Sunt insa foarte multi oameni exceptionali din aria culturii (inclusiv stiinta) care nu s-au remarcat in copilarie prin laurii concursurilor. Va pot da o lista lunga de matematicieni romani de exceptie care nu s-au calificat niciodata la olimpiade internationale sau chiar nationale. Iar in tari ca Franta, Germania, SUA cam asta e regula.
Cum recunoasteti (si cum recunoastem si noi, parintii) o inclinatie pe care o are copilul? Cum imi dau seama ca copilul meu poate fi bun la un domeniu si cam cand ar trebui sa imi dau seama?
Este foarte bun la materia asta, dar ca sa lucreze in plus aproape ca trebuie sa se dea toata familia peste cap. Poti sa ajungi cu un copil care nu iubeste matematica la performante internationale?
Aici nu e ca in casatoriile din interes: unde poti sa te insori fara sa iubesti.
Cum s-ar putea integra curicula de la cursurile "Matematica cu drag" in curicula nationala de matematica pentru a o face mai atractiva pentru copii?
In primul rand vreau sa felicit Hotnews si colaboratorii pt. aceasta serie de articole si pe d-voastra pt rezultatele excelente de pana acum.
As avea doua intrebari:
1. Am vazut ca au fost intervievati multi matematicieni romani de exceptie care lucreaza in strainatate. Ma gandeam daca nu se poate cumva sa fie contactati si pentru a veni mai des in vizita in Romania, pentru a tine prezentari sau seminarii sau a face parte din diverse initiative. In plus nu ar trebui sa se mute inapoi in tara, ci doar sa vina sa prezinte teme de cercetare de actualitate si sa inspire motivatie tinerilor romani, nu neaparat olimpici internationali. Si cum nu toata lumea pleaca din tara, ar putea colabora si cu cercetatorii care sunt aici pe proiecte de varf. Sunt sigur ca acesti romani din afara ar fi bucurosi sa faca asta. Ce ne lipseste: banii sau initiativa?
2. As vrea sa stiu parerea dumneavoastra in legatura cu modul in care se preda matematica in facultatile orientate spre aplicatii practice (cum e Politehnica) si totodata in era digitala. Nu credeti ca nivelul de abstractizare ar trebui coborat putin pt. a face mai usor contactul studentilor cu matematicile superioare si sa existe mai multa emfaza pe aplicatiile practice ale diverselor concepte si unelte matematice? Spun asta pt ca am impresia ca exista un stil ermetic de predare destinat numai elitelor, pe cand ceilalti studenti pierd partea frumoasa si utila si ajung in anii superiori sa se fereasca de matematica. Si am pomenit de era digitala pt ca in prezent exista o avalansa informationala si studentului ii este foarte greu sa selecteze informatiile si le alege adeseori pe cele mai usor de digerat - nu mai are timpul si linistea de acum cateva decenii. Prezentarea este cheie acum si cursul lui Gilbert Strang de la MIT mi se pare un exemplu bun in acest context. Cum considerati ca s-ar putea produce o readaptare la timpurile moderne a predarii matematicii si la noi?
Va mutumesc.
1. Cazul Institutului de Matematica e edificator: mai mult de 10 matematicieni angajati au dubla arondare (deci si in Universitati straine importante). Anual peste 20 de matematicieni romani din afara participa la actiuni stiintifice ale institutului. Ce sa mai spun despre lucrarile in colaborare.
Daca urmariti statistica numarul lucrarilor de top din matematica cu autori in colaborare din Romania si afara (acestia romani) este imens si doar ultimele doua decenii au fost cele mai prospere din matematica romaneasca (nu vorbesc doar de Institut)
2. Perfect de acord. Personal, la Poli mi-am schimbat complet modul de abordare ca dascal. Cam ca in exemplul lui GS.
2. Aveti in plan modificarea modalitatii de pregatire a lotului?
3. Ce tendinte ati observat la nivel international si pe care ati vrea sa le introduceti si la lot, in pregatire?
1. La matematica 1 din 6 anul asta
2. Da, am inceput. Trebuie sa insistam pe rezolvari si redactare nu pe teorie.
3. Cea mai accentuata tendinta este cea tarilor "tigrii" de transformare a pregatirii intr-un dur antrenament de tip gimnastica. Nu am de gand sa fac asta si cred ca in zona asta de lume nu se poate.
Olimpiada Balcanica de juniori e foarte importanta. Aici a fost mereu pepiniera pentru OIM. Nu raspund despre Yakutia.
Va este posibil sa incercati sa corectati aceasta falsa impresia a multor oameni ca acest concurs stabileste cine este "cel mai bun".
Va rog sa incercati, cat mai des sa explicati oamenilor ca acest concurs este un: "concurs preuniversitar de matematica preuniversitara".
Chiar si autorii acestor serii de articole cu acest subiect au ajuns sa scrii fraze de genul "cum am ajuns sa fiim cei tari la matematica" (ceva de genul asta).
Omul de rand cand aude de "Aur la olimpiada de matematica" cred ca romania este centrul matematicii. Chiar si presa induce de multe ori voit aceasta confusie, si nu scrie mai exact situatie, de exemplu: elevii romani au castigat la concursul preuniverstiar x medalii , si terminand per total pe locul y , fiind surclasa de rusisa, china, etc.....
Si o alta intrebare:
Nu vi se pare ceva in neregula cu acest sistem/probleme, care genereaza atatea medalii. E ca si cand ai o clasa de elevii toti cu nota 9 sau 10.
Remarca:
Poate reusiti sa explicati oamenilor ca "tari la matematica" nu sunt copii antrenati pe anumite tipuri de probleme, ci tari sunt Smale, Milnor, Sinai, Arnold, Kirilov, Perelman, Szemeredi (Ungur) , Lindenstrauss, Manin, Gromov, Gröthendieck, Atiyah,....
In al doilea rand publicitatea care se face in lume acestei competitii (din varii motive) ne-a adus ca tara doar beneficii de imagine. Nu cred ca mai vorbeste azi cineva despre romani ca incapabili de a fi figuri importante ale culturii umanitatii. Dimpotriva. Poate ati simtit asta in multe universitati mari - cand spui ca esti roman, a doua intrebare este frecvent: de ce sunteti atat de tari la mate?
Si revin la Tao: urmariti postarile sale de matematica si problem solving: nu face deosebire intre teoremele publicabile si problemele exceptionale. Deci?