Cum se sabotau tarile la olimpiadele internationale de matematica? Ce capcana le-a intins Romania, gazda olimpiadei internationale din 1978, olimpicilor internationali din celelalte tari? Si cum arata o intalnire memorabila, intr-o gara, intre un viitor matematician aflat atunci la varsta gradinitei si parintele informaticii romanesti? Despre toate aceste lucruri a vorbit in cadrul unui interviu acordat HotNews.ro profesorul Alexandru Zaharescu, fost olimpic international, astazi profesor la University of Illinois at Urbana-Champaign. Plus: un pont pentru parinti - secretul succesul poate sta in Robin Hood-ul pe care copilul il ascunde in spatele culegerii de matematica.
- Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
- HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania
Alexandru Zaharescu a participat la doua editii ale Olimpiadelor Internationale de Matematica. In 1978, la olimpiada organizata la Bucuresti, a obtinut medalie de bronz. Din lotul Romaniei din acel an a facut parte si profesorul Bogdan Enescu, medaliat cu aur. In 1979, la olimpiada gazduita de Londra, Alexandru Zaharescu a castigat medalie de argint.
A absolvit in 1986 Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii din Bucuresti, cinci ani mai tarziu si-a obtinut doctoratul aici, pentru ca in 1995 sa obtina al doilea titlu de doctor, la Princeton University, cu teza: “Quadratic Diophantine Inequalities”.
Din 1988 este cercetator la Institutul de Matematica al Academiei Romane, a ocupat diferite pozitii la Massachusetts Institute of Technology (MIT), McGill University, School of Mathematics - Institute for Advanced Study - Princeton, iar in prezent este profesor la University of Illinois at Urbana-Champaign, in cadrul departamentului de Matematica. Vezi aici CV-ul integral al lui Alexandru Zaharescu
Citeste interviul acordat HotNews.ro de catre Alexandru Zaharescu, la implinirea a 55 de ani de la prima Olimpiada Internationala de Matematica
Rep: Cum a inceput pasiunea pentru matematica: a fost o constrangere sau o placere inca de la inceput?
Alexandru Zaharescu: A fost o placere inca de la inceput. Imi imaginez ce neplacut ar fi fost daca ar fi trebuit sa citesc din constrangere manualele de matematica din cei doisprezece ani de scoala, cred ca la un loc aveau vreo 10 kilograme.
Rep: Care sunt primele dumneavoastra amintiri despre matematica?
Alexandru Zaharescu: Intr-o gara, asteptand trenul, am vazut un batran inconjurat de niste copii carora le punea intrebari de matematica. Pe mine ma ignora, probabil din cauza ca eram cu cativa ani mai mic decat cei mai mici dintre ceilalti copii. Abia dupa ce am vazut ca intrebarile devenisera mai complicate si nimeni din jur nu mai putea raspunde, am inceput sa-i raspund eu. M-a intrebat in ce clasa sunt si cand i-am spus ca sunt la gradinita a inceput sa ma testeze cu fel de fel de intrebari de matematica. La sfarsitul convorbirii m-a intrebat daca n-as vrea sa ma fac matematician cand o sa cresc mare. Am vrut sa-l intreb ce-i aia matematician, dar n-am mai apucat caci a venit trenul, iar de atunci nu l-am mai intalnit. In seara aceea, parintii mei l-au vazut la televizor, era Grigore Moisil.
Rep: Care a fost atmosfera la cele doua olimpiade internationale la care ati participat?
Alexandru Zaharescu: A fost o atmosfera deosebita. Mai ales la prima, care a fost in Romania. Ca participant, ai un sentiment deosebit, esti constient ca iti reprezinti tara, nu doar pe tine insuti.
Rep: Cum ati reusit sa faceti fata emotiilor olimpiadei?
Alexandru Zaharescu: Este normal sa ai emotii inainte de concurs, dar dupa ce incepe concursul emotiile iti dispar. S-ar putea sa nu dispara imediat, te mai foiesti prin banca, te mai uiti dupa muste, dar de la o vreme incepi sa te concentrezi la acele probleme si atunci emotiile dispar automat. Cum se distreaza altii inainte de concurs, nu stiu. Eu, de exemplu, la olimpiada la Londra inainte de concurs m-am plimbat pe strazi cautand un bolovan. In general, la concursuri, dupa ce ajungeam in salile de concurs, eu ma gandeam la parinti si la frati, in special la mama, speram sa fac cat mai bine mai ales pentru ea.
Rep: Care este relatia dumneavoastra cu matematica - este dragoste pura sau sunt si momente de furie?
Alexandru Zaharescu: Unora le place sa se plimbe prin oras sau sa faca excursii, sa viziteze locuri noi, altora le place sa se plimbe prin padure sau sa urce pe munti. Ma plimb si eu prin matematica.
Rep: De ce credeti ca majoritatea copiilor antipatizeaza matematica?
Alexandru Zaharescu: Cand trebuie sa treci din constrangere prin 10 kile de matematica, mi se pare o reactie normala sa ajungi sa antipatizezi matematica.
Rep: Care este, in opinia dvs, frumusetea matematicii?
Alexandru Zaharescu: Nu sunt deloc convins ca matematica este frumoasa, avand in vedere cat de multa lume se chinuie cu ea. As zice ca matematica nu este nici frumoasa, nici urata. Depinde cum o priveste fiecare.
Rep: Ati trecut printr-o perioada in care ati respins matematica?
Alexandru Zaharescu: Nu.
Alexandru Zaharescu - al treilea din stanga, in 1979 in Bucuresti la intoarcerea din Londra. In fotografie mai sunt Horia Pop (al patrulea din stanga) si Bogdan Enescu, penultimul.
Foto: Arhiva personala
Rep: Ce v-a motivat in evolutia dvs?
Alexandru Zaharescu: Pe cineva ca Hagi ce l-a motivat? Joci fotbal de placere impreuna cu alti copii, apoi iti dai seama ca joci mult mai bine decat cei din jur. Mai tarziu, realizezi ca trebuie sa muncesti cu seriozitate daca vrei sa ajungi jucator profesionist. Iar daca ajungi, ca Hagi, la un mare club ca Real Madrid sau Barcelona, unde joci impreuna sau impotriva unora din cei mai mari fotbalisti din lume, asta te motiveaza sa te pregatesti si mai bine pentru a avea succes la acel nivel.
Rep: Cum vedeati matematica in momentul in care ati fost dvs la olimpiada si ce s-a schimbat fundamental in modalitatea in care abordati astazi aceasta disciplina?
Alexandru Zaharescu: In cazul meu nu s-a schimbat mai nimic, eu nu ma pregateam pentru olimpiade, ma plimbam din placere prin matematica, ceea ce fac si acum.
Rep: Cat timp reusiti sa fiti 100% concentrat pe o problema de matematica?
Alexandru Zaharescu: Cat este nevoie. Tin minte ca parintii unor elevi cu care ma intalneam pe la olimpiade ma intrebau cate ore pe zi lucrez la matematica si se mirau cand le raspundeam ca nu am un program fix. Ce nu le spuneam este ca nu numai ca nu aveam un program fix, dar de fapt in cazul meu era o lipsa totala de disciplina. Erau zile sau saptamani in care nu lucram absolut deloc. Erau si zile intregi in care lucram incontinuu la cate o problema. Daca trebuia sa intrerup de exemplu pentru a manca, continuam sa fiu foarte concentrat la problema pe timpul mesei. Daca dupa masa eram intrebat cum mi-a placut mancarea, nu stiam ce sa raspund, habar n-aveam ce am mancat.
Rep: Ati avut caderi in evolutia dvs. de matematician?
Alexandru Zaharescu: Caderi? Desigur, probabil mai numeroase decat la alti matematicieni, caci tot timpul am fost fascinat si am lucrat la probleme nerezolvate din matematica. Iar cand iti petreci timpul cu astfel de probleme, succesul apare rar. Va spuneam mai inainte ca ma plimb si eu prin matematica. De fapt nu e chiar plimbare. Va puteti imagina pe cineva care umbla pe fel de fel de coclauri necunoscute. Cazi de multe ori, caci zonele acelea sunt nemarcate deoarece nimeni n-a mai ajuns pe acolo.
Rep: Ati avut vreodata sentimentul ca ar trebui sa faceti altceva?
Alexandru Zaharescu: Da, de exemplu acum, ar trebui sa las interviul in seama altora care s-ar pricepe mai bine sa va raspunda la astfel de intrebari.
Rep: Maximum, cat v-ati chinuit sa rezolvati o problema?
Alexandru Zaharescu: Dupa ce am terminat clasa a patra am primit de la tata o carte despre istoria matematicii. Am citit acolo cu uimire despre multe probleme care au ramas nerezolvate si am fost atat de fascinat incat am inceput imediat sa ma gandesc la unele dintre ele. Pana acum acele probleme, ca de altfel si multe, multe altele, n-au putut fi rezolvate, nici de catre mine nici de catre altcineva.
Rep: Care ar fi sfatul dumneavoastra pentru un copil caruia ii este teama ca pasiunea pentru matematica sa nu il transforme intr-un outsider?
Alexandru Zaharescu: Dimpotriva, un copil care este pasionat de matematica ar trebui sa se distreze mai mult decat ceilalti. Pentru ca se distreaza si atunci cand se intalneste cu colegii sai, dupa care se distreaza si atunci cand lucreaza la matematica in timp ce altii se chinuie sa-si faca temele. Nu e bine. Prea multa distractie.
Rep: Cum arata cosmarul unui matematician?
Alexandru Zaharescu: Exact ca al oricarui alt om.
Rep: Privind in urma, vi s-au implinit planurile pe care le aveati in 1979, cand ati urcat ultima oara pe podiumul IMO, sau vi se par puerile?
Alexandru Zaharescu: Avand in vedere ca tot timpul mi-am facut planuri nerealizabile, sau aproape nerealizabile, ar trebui sa fiu cat de cat multumit cu putinul pe care l-am realizat pana acum.
Rep: Care este sfatul dumneavoastra catre parintii care cauta modalitati prin care sa ii indrume spre implinirea potentialului pe copii?
Alexandru Zaharescu: Eu nu-mi permit sa dau sfaturi nimanui, dar pentru ca m-ati intrebat o sa va raspund. O vad intr-o zi pe una din surorile mele ca lucreaza la niste probleme de matematica dintr-o culegere. Cand ma uit mai bine, vad ca sub culegere era Robin Hood, din care citea cand nu treceau parintii prin camera. Dupa multi ani de zile, cand a terminat liceul a intrat usor la facultatea de matematica. Dar dupa un an si ceva a renuntat. Dupa aceea a dat examen la sociologie unde a intrat prima pe lista, iar de atunci este foarte fericita cu alegerea pe care a facut-o.
Eu in clipa in care am aflat ca a renuntat la facultatea de matematica m-am bucurat foarte mult. Sa te chinui o viata intreaga la catedra cand chiar nu-ti place matematica, n-as recomanda la nimeni. Nici nu poti macar sa asezi bine catalogul pe Robin Hood. Sfatul meu pentru parinti este sa incerce sa-si inteleaga copiii cat mai bine, nu numai ce rezolva din culegerile de probleme, dar mai ales ce Robin Hood se ascunde in spate.
Rep: Care sunt sfaturile pe care le-ati da unui copil si pe care ati vrea sa le urmeze, ca sa devina un profesionist in orice domeniu si-ar alege?
Alexandru Zaharescu: In primul rand sa ii placa ceea ce face. Iar in al doilea rand sa munceasca cu seriozitate la ceea ce ii place sa faca.
Rep: Ne puteti da un exemplu de intamplare pe care am putea-o incadra la rubrica de “Stiati ca…?”
Alexandru Zaharescu: La olimpiada internationala de la Bucuresti din 1978, chiar inainte de concurs, vine cineva de la minister si ne spune ca in timpul concursului o sa ni se aduca saratele. Iar noi sa nu mancam, ca vor fi foarte sarate si nu ni se va aduce nimic de baut. Lipsa totala de fair play. Si intr-adevar multi dintre concurentii din alte tari au suferit de sete pe timpul acelei probe.
Anul urmator, in Londra, cand am intrat in sala de concurs si m-am asezat pe locul care imi fusese rezervat, am constatat ca unul din cele patru picioare ale mesei era mai scurt. Fusesera taiati cativa centimetri buni si masa nu statea intr-o pozitie fixa, practic n-aveai cum sa scrii pe ea. Pana la urma am gasit o pozitie incomoda in care am stat cele patru ore, cu piciorul stang sub piciorul mai scurt al mesei si cu foile si mainile apasate pe coltul opus al mesei. A doua zi am venit pregatit, am gasit un bolovan pe strada si l-am fixat sub piciorul mesei.
Sfatul meu pentru copiii care vor sa aiba succes la olimpiade este, in concluzie, sa nu se pregateasca la matematica, ci sa manance cat mai multe saratele si sa se antreneze stand cu masa pe picior.
Citeste si:
0
4
