Donatiile politice directe catre candidatii la alegerile din SUA sunt interzise prin lege. Cu atat mai mult cele facute de firmele straine. Si totusi, banii curg prin „ocolitoarea PAC“. Mai precis, prin Comitetele de Actiune Politica (Political Action Committees), care pot strange donatii, repartizate apoi in campaniile electorale ale diversilor candidati. Prin sucursalele lor americane, o serie de firme straine, chiar si germane, dau bani de alegeri, incercand sa influenteze politica americana, sau macar sa se puna bine cu ambele parti. Vorbim de o democratie cumparata? Se pare ca da.
Deutsche Bank, Bayer, BASF, Allianz, Siemens, Fresenius Medical Care, Deutsche Telekom, Boehringer, SAP sunt firmele germane care astfel i-au ajutat in campanie pe republicani, dar si pe democrati. Pana nu demult, si Deutsche Post, prin reprezentanta sa americana DP DHL, a facut mici gesturi de curtoazie: un pranz pentru Congressional Black Caucus, asociatia congresmenilor de culoare, o co-sponsorizare a vizitei unei delegatii din Kentucky. La urma urmei, asa se cultiva, si la flacara mica, bunele relatii intre mediul politic si cel privat.
Infograficul acestor donatii, evidentiate in procente, a fost intocmit de Center for Responsive Politics (CRP) citat de Welt.de. CRP este un ONG independent din Washington D.C., care analizeaza efectele banilor si ale lobby-ului asupra proceselor electorale si a politicilor publice. Pe website-ul sau, OpenSecrets.org, CRP a publicat cele mai recente cifre referitoare la sumele electorale cheltuite pana acum.
In capul listei sta democrata Hillary Clinton, cu aproape 700 de milioane dolari. Pentru principalul sau contracandidat republican, Donald Trump, s-ar fi cheltuit pana in 28 octombrie putin peste 300 de milioane dolari. Totalul fondurilor de campanie de pana acum ar fi de 1,3 miliarde dolari prin candidati si 594 milioane dolari prin super PACs (n. r. supra-comitete de actiune politica; mai exista si leadership PACs, etc.).
In mod evident, calea spre putere e scumpa in SUA. Dupa aprecieri ale expertilor, citati de Spiegel.de, lupta electorala pentru Congres si Casa Alba a costat in 2012 cca 6 miliarde de dolari. In 2012 s-a inregistrat o crestere de 13% a fondurilor de campanie electorala comparativ cu 2008.
Iar pentru cresterea donatiilor ar fi fost in primul rand responsabile asa-numitele Super PACs, constelatii de grupuri de interese care sustin cei mai promitatori candidati in alegeri. In anul 2010, Curtea Suprema a SUA a permis acestor organizatii colectarea fara limita de suma a donatiilor de la firme si persoane private, cu conditia pastrarii „unei anumite distante fata de candidati”.
Daca pentru candidatul republican finantarea de catre banci si mari corporatii a campaniei electorale apare ca un gest mai degraba firesc, democrata Hillary Clinton se afla in fata unui potential conflict de interese: ea promite sa lupte „pentru omul de rand”, admite insa finantarea campaniei sale prezidentiale de catre elita financiara si economica.
„Candidez la presedintie. Americanii obisnuiti au nevoie de un campion, iar eu vreau sa fiu acel campion” („I'm running for president. Everyday Americans need a champion, and I want to be that champion”), isi anuntase ea modest pe Twitter, fara mare si scump tam-tam mediatic, intrarea in competitie.
Prin acest anunt, Clinton intra in baletul electoral, pusa in fata unui periculos spagat: cel intre „omul de rand“, caruia ii promisese eliminarea favorizarii fiscale a bogatilor Americii (cca 10% din populatie), si marii sponsori din big business si de pe Wall Street, fara ajutorul carora n-ar fi putut aduna miliardul de dolari necesar in campanie.
In Germania, sondajele arata un puternic curent pro-Clinton. Potrivit unui sondaj de opinie reprezentativ, efectuat saptamanal de institutul specializat Infratest dimap, in randul cetatenilor cu drept de vot, in varsta de peste 18 ani, doar 4% dintre respondenti l-ar vota pe Trump, in timp ce 75% ar vota-o pe Clinton, daca acest lucru le-ar fi permis. Cu mentiunea ca optiunea cea mai recenta pentru Clinton e in scadere cu 11% fata de cea din saptamana anterioara.
Rezerva fata de candidatul Republicanilor se datoreaza in primul rand temerii in randul populatiei germane ca relatiile transatlantice s-ar inrautati odata cu alegerea lui Trump ca presedinte al SUA. In al doilea rand, daca Trump va fi ales marti ca presedinte al Statelor Unite, e de imaginat ca dezbaterea referitoare la militarizare va atinge si Europa.
In timpul campaniei sale electorale, Trump a pus la indoiala, in mod repetat, contributia americana la NATO in parametrii de pana acum. Iar daca americanii isi scad contributiile militare la apararea transatlantica, o buna parte din acestea vor cadea pe capul Germaniei, care pana acum „s-a scos” usurel, cu un buget de aparare de 1,2% din PIB, inferior celui de 2% agreat de tarile UE.
Prin urmare, Trump la carma SUA ar putea costa Germania miliarde investite in industria de armament, ceea ce contravine puternicului curent „verde” si pacifist din tara. Iar acest fapt ar putea avea importante repercusiuni si asupra alegerilor parlamentare din Germania, care vor avea loc anul viitor.
7
6
