Pasajul Unirii a fost construit rapid în anul 1987 din întunecata Epocă de Aur, într-un București aproape fără trafic și este, în zilele noastre, cel mai aglomerat pasaj rutier din București, dar și cel mai periculos din Capitală.
Construcția, veche de aproape 40 de ani, este astăzi plină de fisuri și infiltrații, conform ultimelor expertize tehnice. În anul 2022, Pasajul a fost pus în siguranță și cosmetizat pentru liniștea noastră, fără să fie însă consolidat. Un proces crucial de reparații ar urma să înceapă la anul.
Momentul 1987, în care Nicolae Ceaușescu ordonă construirea pasajului, vine într-o perioadă în care Piața Unirii era un șantier de dimensiuni faraonice. În anul 1979 fusese terminată Magistrala 1 de metrou Unirii, magistrala 2 era aproape finalizată (1987), se lucra la reamenajarea și transformarea Dâmboviței în actualul șanț betonat (1985-1988), fuseseră demolate Hala Unirii (1986), peste 20.000 de case și Spitalul Brâncovenesc (1984), începuse construirea blocurilor de pe bd. Victoria Socialismului și extinderea Magazinului Unirea.
Iar Ceaușescu a vrut brusc să ajungă de-acasă, din Primăverii, până la Casa Poporului fără să întâlnească prea mult și proletari pe traseu.
Citește, pe B365.ro, un interviu cu unul dintre arhitecții metroului, care explică, verigă cu verigă, lanțul slăbiciunilor de la Pasajul Unirii.
