Aproape jumatate dintre casele de pe Calea Dorobantilor, potriunea cuprinsa intre bd. Dacia si bd. Iancu de Hunedoara, risca sa fie demolate din cauza unui studiu platit de Primaria Capitalei tocmai pentru a proteja zona de rechinii imobiliari. Acest studiu, prezentat miercuri in cadrul Comisiei Tehnice de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, inventariaza toate casele din zona Dorobanti, spune care se pastreaza, pe care se poate interveni partial si care pot fi demolate. In cazul celor din urma, se stabileste si ce se poate construi in loc. Studiul (un Plan Urbanistic Zonal) este realizat de Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu".
Potrivit Planului Urbanistic Zonal prezentat la Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, pot fi demolate urmatoarele imobile:
Pe str. Alexandr Macendonski demolarea blocului de la nr. 10 este posibila. In loc se poate construi o cladire cu 3 etaje. Casa neoromaneasca din imagine poate fi mansardata.
Pe strada Maior Dimitrie Giurescu toate imobilele de pe partea dreapta, cum stai cu spatele la Calea Dorobantilor, pot fi demolate. In loc se permite construirea unor cladiri de trei etaje, cu exceptia parcelei de la numarul 2 unde se poate construi un bloc de 6 etaje
Calea Dorobantilor colt cu str. Dimitrie Giurescu, imobilul figureaza ca demolabil, iar in loc se poate construi o cladire cu aceeasi inaltime ca cea din prezent (parter si etaj);
Calea Dorobantilor nr. 31 si 33: cele doua imobile care se afla pe parcela sa pot demola. In loc se poate construi un bloc cu 9 etaje.
Calea Dorobanti 30 si 32: in spatele celor doua cladiri se pot construi imobile de doua/trei etaje
Calea Dorobantilor 32: in fata unei case vechi se pot construi o cladire de trei etaje
Calea Dorobantilor 43: in spatele acestei case se pot construi blocuri de doua etaje;
Calea Dorobantilor 42-44-46: imobile existente pe parcela pot fi demolate, iar in loc se pot construi blocuri de 5 etaje
Calea Dorobantilor colt cu str. Prof. Ion Bogdan - imobillul de pe colt poate fi demolat. In loc se poate construi o cladire cu doua etaje.
Calea Dorobanti 65-67: imobilele din imagine pot fi demolate. In loc se poate construi un imobil de patru etaje si altul de trei;
Calea Dorobanti colt cu intrarea Camil Petrescu: cladirile din imagine se pot demola, iar in loc se pot construi doua cladiri cu doua etaje. Mentionam ca in spate se afla casa scriitorului Camil Petrescu.
Calea Dorobanti 64: in spatele acestei case se poate construi un bloc de doua etaje.
Calea Dorobanti 66-70 - imobile care pot fi demolate, in loc se poate construi o cladire cu doua etaje.
Calea Dorobanti colt cu str. Grigore Alexandrescu pot fi demolate. In loc se pot construi mai multe cladiri cu sase etaje.
Marcarea acestor imobile pe Planul Urbanistic Zonal ca fiind demolabile nu inseamna neaparat ca toate vor fi demolate, ci ca proprietarii pot decide asta.
Casandra Rosu, reprezentant Ministerul Dezvoltarii a declarat in cadrul Comisiei ca acest proiect sterge de pe harta strazi intregi si prin urmare nu poate fi de acord cu asa ceva. "Daca razi tot si faci constructii noi, ce mai protejezi", a spus aceasta. Si Dan Marin, alt membru al Comisiei a declarat ca s-au propus pentru demolare execesiv de multe case si nu este de acord cu acest lucru. Alti membrii ai Comisiei au ssutionut ca in locul caselor din imagini se poate construi chiar si ceva mult mai inalt.
Proiectantii au declarat ca numarul de case demolabile a reiesit prin aplicarea unei metodologii a Ministerului Culturii care stabileste criteriile privind clasarea monumentelor istorice. Cladirile din zonele protejate nu pot fi evaluate ca si cele care urmeaza sa fie clasate ca monumente istorice deorece valoarea lor individuala nu este foarte mare, valoarea ambientala fiind importanta.
Comisia Tehnica de Urbanism inca nu a aprobat acest proiect, el urmand sa revina.
Istoria Caii Dorobantilor
Calea Dorobantilor a fost trasata la sfarsitul secolului al XIX-lea si a evoluat conform reglementarilor din anii 1897, 1928 si 1939, fiind una dintre cele mai importante artere ale orasului.
Potrivit studiului istoric anexat Planului Urbanistic Zonal prezentat la Comisia de Urbanism, in prima parte a secolului XIX aceasta zona constituia limita nordica a mahalalei Icoanei si se afla in limitele administrative ale orasului. "Aici se intalneau doar locuinte modeste si ample terenuri utilizate chiar pentru agricultura ori pentru exploatarea unor gropi de nisip. Ratiunea principala de a fi a strazii Herastraului (n.r. Calea Dorobanti) era conexiunea cu zona de promenada la spatiul verde din zona de nord, ulterior cu zona de instructie a proaspat infiintatei armate dupa 1831", se arata in studiul istoric.
Transformarea zonei Dorobanti a inceput in 1866, cand Consiliul General al municipiului Bucuresti aproba alinierea Caii Dorobantilor
"Planul este semnat printre altii de consilierul Dimitrie Bratianu, fratele lui Ion. C. Bratianu si unchiul lui Dinu Bratianu, cel care la o luna de la sedinta din februarie 1866 care a aprobat acest plan devenea primarul Bucurestiului. Remarcabil in acest plan este si faptul ca se evidentiaza conceptul initial de strada rezidentiala cu capacitate de promenada intrucat trotuarele sunt sustinute de cate un aliniament de arbori plantati la un pas regulat. Din aceasta conceptie initiala mai exista si astazi martori in spatiul verde al Caii Dorobantilor caci un numar destul de mare de platani seculari inca mai supravietuiesc. Planul de aliniere mai indica faptul ca la acea data strada era inca ceea e astazi am numi ulita", se arata in studiul istoric.
Documente de arhiva indica insa faptul ca artera era importanta pentru aprovizionarea orasului, in special cu caramida. "Acest material fusese interzis a se mai produce in oas iar sursa o constituia grupul de fabrici dispuse de jur imprejurul orasului, dincolo de actuala Sosea Stefan cel Mare. Rolul controlului de bariera Herastraului era si acela de a asigura controlul de calitate in sensul respectarii dimensiunilor stabilite atat pentru caramizi cat si pentru piatra pentru pavaj. Poate nu e ste lipsit de relevanta a se mentiona in acest context faptul ca industriasul Tonolla, celebru fabricant de caramizi in a doua parte a secolului al XIX-lea este cel ce a detinut proprietatea vanduta ulterior lui Constantin Bratianu si pe care acesta si-a construit resedinta din Calea Dorobantilor nr. 16", se mai mentioneaza in studiul istoric.
Dupa unire si dupa venirea lui Carol I pe tron, strada Herastraului devine mult mai importanta iar tendinta aceasta se va reflecta ulterior in pretul terenului si in interesul pentru un anumit tip de resedinte ale oamenilor bogati. Figurarea pe planul 1871 indica un traseu deja regularizat si mai lat decat strazile invecinate. La sfarsitul anilor 1880 se produce o noua transformare a strazi, parcele fiind renumerotate. "Astfel, Calea Dorobantilor nr. 16 de astazi, avea la momentul autorizarii sale din 1909 nr. Postal 76. Numerotarea s-a schimbat post 1911. Reglementarile urbanistice, lucrarile edilitare de canalizare si de asigurare a pavajului tronsonului dintre Piata Lahovary si Soseaua Stefan cel Mare au dus la o crestere substantiala a interesului imobiliar pentru aceasta zona", se mai arata in studiul istoric.
De exemplu, in perioada 1908-1911 un teren expropriat in strada Dorobanti nr. 76 (azi 16) era evaluat la 30 lei/mp iar in strada Precupetii Noi nr. 5-7 in jurul sumei de 60 lei/mp, ceea ce arata interesul in crestere pentru zona.
Aceasta crestere de pret arata motivul aparitiei unor resedinte individuale luxoase la finele secolului al-XIX-lea si pentru puseul imobiliar din perioada interbelica.
0
5
