​„Cautam ceva pe raftul unui magazin, cand m-a sunat fratele si m-a anuntat ca a inceput al treilea razboi mondial. In direct. Era 11 septembrie 2001. Noi, rusii, am trait deja experienta nasterii unui razboi, in octombrie 1993, cand un functionar plin de umor negru a propus sa fie aranjate mese cu scaune de-a lungul podului Novoarbtsk, pentru a urmari privelistea plina de viata si suspans. Acum era mai simplu: te lipeai de televizor. Si nu era un film SF despre invazia extraterestrilor. Desi asa parea. Este de presupus ca o parte a populatiei a dat repede fuga la bucatarie dupa bere si floricele... Foarte interesant, aproape ca un meci de fotbal de top”. Asa isi incepe Andrei Kolesnikov comentariul sau din Vedomosti, despre 11 septembrie 2001.

Televizorul ne face sa incurcam adevarul si ceva dat drept realitate. De aceea unii, spre exemplu, nu au crezut ca Osama bin Laden a fost lichidat. In teatrul mondial vedem numai scenografia si o dramaturgie inventata. Este cel putin ciudat pentru o natiune care a trecut prin drame dupa modelul 9/11: case explodand, Dubrovka, Beslan. Absenta unei cauze comune, obiceiul de a te delimita de imagini, de a nu te imagina in ele, au dat nastere la indiferenta si uitare, o uluitoare capacitate de adaptare la dramele nationale. Si cu atat mai mult nu observam participarea noastra directa la dramele mondiale si in continuarea celui de-al treilea razboi mondial.

Consideram ca dramele mondiale vizeaza numai America, pentru care nutrim sentimente amestecate. Nu e treaba noastra. Noi suntem o oaza de stabilitate. La noi nu vin teroristi, ei se duc la ei, pentru ca nu le place jandarmul lumii.

Compatimirea noastra pentru victimele 9/11 a scazut in cei 10 ani care au recut de la cel mai impresionant atac terorist din istorie, cu 7% - de la 45 la 38% (datele Centrului Levada). Gradul indignarii noastre s-a diminuat cu 14% - de la 34 la 20%. In 10 ani, printre intervievati au nimerit oameni care traiesc exclusiv pentru sine – 2% nu au auzit nimic despre 11 septembrie.

In tara unde oamenii se fastacesc mereu cand trebuie sa raspunda la chestionare, in locul procentului de repondenti care nu au avut nimic de spus in legatura cu atentatul in 2011, au venit 5% care s-au lamurit in legatura cu starile lor sufletesti si 10% care nu simt nimic la vederea turnurilor pravalindu-se si a oamenilor „imbracati” in praf. Primavara araba si lichidara lui Osama sunt compensatie pentru 9/11. Pentru ei. Nu si pentru noi. In primavara araba nu vedem amenintarea la adresa regimului Putin (temerile portocalii au trecut albastrindu-se odata cu venirea lui Ianukovici). In locul tragediei, ei construiesc un nou centru comercial. Ce am construit noi pentru a nu uita?

O lume franta

In urma cu 10 ani, cand in turnurile World Trade Center din New York au navalit, la distanta de cateva minute, avioanele de pasageri trimise acolo de vointa neumana a unui om, a fost ca si cum lumea, asa cum o stiam noi, s-a pravalit, scrie Fiodor Lukianov, redactorul revistei „Rusia in politica globala”, in paginile coidianului Kommersant.

Nu, lumea nu s-a prabusit, dar s-a crapat. Influenta celui mai mare atac terorist din istorie nu trebuie subestimata, dar nu merita nici supraapreciata. 11 septembrie 2001 a distrus cateva iluzii aparute dupa sfarsitul Razboiului rece, dar a nascut altele, de scurta durata. Printre absurditatile care s-au spulberat s-a numarat convingerea ca, odata cu distrugerea „imperiului raului”, omenirea a pasit definitiv si irevocabil pe drumul sigur al securitatii, stabilitatii si bunastarii. A aparut insa alta confuzie – a venit timpul ca America sa renunte la conventionalism si sa inceapa sa arajeze planeta dupa propriile ei tipare.

Pe de o parte, evenimentele de acum 10 ani au devenit catalizator al proceselor incepute in anii 90, iar pe de alta pare o chintesenta de notiuni si fenomene, care definesc politica moderna.

In spatele atacului asupra SUA s-a aflat o organizatie transnationala neguvernamentala, adica o structura de tipul salutat de toata lumea drept semn al erei liberale. S-a vazut insa ca ONG nu inseamna neaparat Amnesty International, dar si Al Qaeda. Atacul s-a infaptuit in direct pe micile ecrane, simbolizand, oarecum, triumful societatii deschise, speranta generala aparuta dupa caderea regimurilor totalitare. Statele Unite au primit mandat pentru suprematie globala, dar numai dupa ce au ratat KO-ul: cu atat mai stanjenitor, cu cat a venit nu din partea unei superputeri concurente, ci din partea unei forte neclare, aparute nu se stie de unde. E adevarat, tocmai aceste circumstante au permis transformarea terorismului intr-o amenintare asezata in locul eliberat de autolichidarea URSS.

Sperantele nu s-au adeverit insa. Presarat peste comunitatea musulmana, stranie si prea putin inteleasa, pericolul nu si-a indeplinit rolul de pilon al relatiilor internationale. Trist este altceva, si anume ca deceniul scurs de la 11 septembrie a fost perioada unei cresteri drastice a suspiciunii si iritarii reciproce intre Occident si lumea islamica.

Osama bin Laden a reusit sa impinga singura supraputere spre actiuni militaro-politice catalogate de multi dupa 10 ani negandite din punct de vedere strategic, o cheltuiala supradimensionata si distructiva din punctul de vedere consolidarii puterii americane. Razboaiele care au venit ca urmare a evenimentelor de la 11 septembrie par fara de sfarsit, iar obiectivele, indiferent de cum au sunat ele initial, au fost de mult inlocuite de tactica minimizarii permanente a daunelor.

Cronica schimbari lumii

Publicatia Moskovskie novosti a realizat o cronica a evenimentelor care au urmat atentatelor de la 11 septembrie.

• Octombrie 2001. Rusia decide sa inchida portul militar din Vietnam si centrul de urmarire radio-electronica si interceptare din Cuba. A fost interpretat drept un pas in intampinarea SUA.
• Octombrie 2001. SUA declanseaza in Afganistan o operatiune impotriva organizatiei teroriste Al-Qaeda. Trupele occidentale se afla si acum in Afganistan. 
• Decembrie 2001. George W. Bush anunta oficial iesirea SUA din tratatul sovieto-american de aparare aeriana semnat in 1972 si care nu permitea Washingtonului „sa dezvolte mijloace de autoaparare”    
• Mai 2002. Presedintii SUA si Rusiei au semnat Tatatul de reducere a potentialelor strategice ofensive, convenind sa reduca numarul de ogive nucleare pana la 1700-2200.
• Noiembrie 2002. „Revolutia trandafirilor” din Georgia, opozitia in frunte cu Mihail Saakasvili il obliga pe presedintele Eduard Sevardnadze sa demisioneze.
• Martie 2003. Interventia trupelor americane si britanice in Irak sub pretextul amenintarii folosirii armelor de distrugere in amsa. Rezultatul operatiunii a fost inlaturarea lui Saddam Hussein. 
• Octombrie 2003. China lanseaza pe orbita primul taiconaut, asigurandu-si statutul de putere cosmica alaturi de SUA si Rusia.
• Decembrie 2003. Muammar Gaddafi rennta la ambitiile sale nucleare. Libia a predat SUA instalatiile si documentatia, dezvaluind canalele de obtinere a unor tehnologii periculoase. 
• Martie 2004. Extinderea NATO spre Est: la alianta adera Bulgaria, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia, Slovenia si Estonia. 
• Mai 2004. La UE adera Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Malta si Cipru. Bulgaria si Romania vor primi statutul de membru in 2007.
• Noiembrie 2004. „Revolutia portocalie” in Ucraina: cu sprijinul a mii de manifestanti si dupa reluarea alegerilor, presedinte devine Viktor Iuscenko.
• Martie 2005. „Revolutia lalelelor” din Kargazstan. Presedintele Askar Akaev este inlaturat, locul lui fiind ocupat de Kurmanbek Bakiev. 
• Iulie 2005. In ziua deschiderii summitului G8 din Scotia, teroristi sinucigasi islamisti organizeaza mai multe explozii la Londra. 52 de morti. 
• Ianuarie 2006. Iran a instiintat AIEA in legatura cu realuarea cercetarilor nucleare. In aprilie, presedintele Ahmadinejad anunta finalizarea cu succes a procesului de imbogatire a uraniului. 
• Octombrie 2006. Coreea de Nord anunta efectuarea unor teste nucleare, umatoarea explozie nucleara subterana fiind efectuata la 25 mai 2009.
• Februarie 2007. Vladimir Putin vorbeste la Conferinta de la Munchen dedicata problemelor politicii de securitate si critica sever politica SUA.
• Iulie 2007. Vladimir Putin semneaza decretul de oprire de catre Rusia a valabilitatii Tratatului cu privire la armele conventionale din Europa. 
• Februarie 2008. Autoritatile albaneze din Kosovo proclama independenta de Serbia. O decizie sustinuta de SUA si de tarile occidentale. 
• August 2008. Conflict armat intre Georgia si Rusia, care a condus la recunoasterea de catre Moscova a Abhaziei si Osetiei de Sud. 
• Aprilie 2010. Presedintii Medvedev si Obama au semnat tratatul de reducere a armelor strategice ofensive (ogive pana la 1550 unitati, rachete purtatoare pana la 700 unitati). 
• Decembrie 2010. Incepe „primavara araba”. Amplele actiuni de protest din 2011 au condus la schimbarea de regim in Tunisia si Egipt, la razboi civil in Libia si la inabusirea opozitiei in Siria.